Citeşte cu atenţie textul de mai jos, apoi rezolvă cerinţele. „Ieșirea la hora a fetelor era aşteptată cu nerăbdare şi de fete, și de părinții fetei. Obicei consacrat al neamului românesc, hora satului ancestral este un simbol, o valoare, o marcă cu care satul se mân- drea, se afişa şi se identifica în lume, alături de alte valori, cum ar fi portul popular românesc şi jocu- rile tradiţionale jucate în horă. În vechime, acest obicei reprezenta un eveniment nelipsit din cursul firesc al vieţii de la ţară, făcând parte din stilul de viaţă al ţăranilor, aşa cum ar fi, de pildă, munca câmpului. Hora se ţinea într-o poiană..." (Rîncă Felicia Mihaela, A fost odată... ieşirea la hora)​