VIII. Se dă textul:
Era 'ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-întindea nesfârşita-i albăstrime, soarele
încet în seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnu
nopţii, stâncele negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau di
lenevite de căldură, mici bucăţi de nisip şi piatră.
Din nişte colți de stânci despre apus se ridica o monastire veche încunjurată cu
asemenea unei cetăţui, şi de după muri vedeai pe ici pe colea câte - un vârf verde de pl
castan. Acoperămintele ţuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile
împrejmuitoare risipite şi năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-şi fonda
procesii lungi de gâze roşii cari se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechim
scările de piatră tocite şi mâncate de mult îmblet, toate astea laolaltă te făceau a crede
mult o ruină oprită curiozităţii decât locuinţă.
(Cezara - M. Eminescu)
Renunţaţi la figurile de stil din text și analizați efectele acestei operaţii.