2. Redactează o compunere, de 70-130 de cuvinte, în care să prezinți personajul Midas,
14 puncte
valorificând informațiile din textul 2.
În redactarea răspunsului tău, trebuie:
- să precizezi două trăsături ale personajului indicat;
- să ilustrezi două modalităţi de caracterizare a personajului, prin câte o secvenţă
comentată;
să corelezi o valoare transmisă prin acest personaj cu o valoare importantă pentru
tine, justificându-ţi răspunsul.
-
Pentru conţinutul compunerii vei primi 10 puncte, iar pentru redactarea acesteia, 4 puncte.
Notă! Punctajul pentru redactare se acordă numai în cazul în care compunerea are
minimum 70 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus. Compunerea nu va avea titlu
sau motto.



Textul 2

A fost odată un rege foarte avar, care se numea
Midas. Era extraordinar de bogat, dar îşi dorea să fie încă şi
mai bogat. Deşi nu scotea bani din buzunar decât pentru
lucrurile strict necesare, mereu îşi certa trezorierul pentru
cheltuielile făcute. Nu dădea niciodată de pomană, iar cei
nevoiaşi plecau de la palat dezamăgiţi. Regele îşi petrecea
zilele în pivniţă, numărându-şi bogăţiile şi privindu-şi în extaz
comorile.
- Ce n-aş da să fiu regele cel mai bogat din lume! Aş vrea să
am mai mult aur decât oricine!, îşi spunea el în fiecare
moment. Într-o dimineaţă apăru un spiriduş.
- Cine eşti tu? întrebă uimit regele Midas.
- După cum vezi, sunt un spiriduş.
- Sper că nu vei rămâne multe zile pe aici. Anul acesta
câmpiile nu au produs mare lucru şi nu avem prea multă
mâncare.
- Am venit să-ţi recompensez cu ceva ghinionul, spuse
spiriduşul. Cere-mi ce vrei şi dorinţa îţi va fi îndeplinită
imediat.

- Dacă puterea ta este adevărată, poţi face astfel ca tot ce
ating eu să se transforme în aur ? întreba regele.
- Sigur că da, dorinţă va fi îndeplinită, spuse spiriduşul şi
dispăru.
Regele Midas, ca să se convingă de magia
spiriduşului, lua câteva monede de aramă şi argint. Nici nu le
atinse bine, ca acestea se transformară în unele din aur
strălucitor.
- Spiriduşul avea dreptate! Ce minunăţie! Exclamă regele ieşit
din minţi, cu ochii strălucind de lăcomie. Atinse un ulcior de
porţelan şi acesta se transforma în aur. Apoi atinse toate
tacâmurile care erau din argint şi imediat acestea deveniră
din aur. Şi astfel, foarte mulţumit şi din ce în ce mai ambiţios,
regele atinse toate obiectele pe care le avea la îndemână,
transformându-le în aur.
Deja regele obosise să tot atingă obiecte, şi cum îi
era foame, ceru să i se aducă mâncarea.
Când îi aduseră bucatele într-un coşuleţ de răchită, regele
vru să ia o felie de pâine, dar aceasta se transformă într-o
bucată dura de aur. Regele rămase pe gânduri. Merse să bea
vin şi, când puse mâna pe vas, acesta şi băutura pe care o
conţinea se transformară în aur.
- Vai, nu pot să mănânc! spuse cu tristeţe regele Midas.
Merse în biblioteca să citească, dar, când lua o carte de pe
raft, aceasta se transforma într-un bloc de aur. Din ce în ce
mai îngrijorat, regele încerca să-şi mângâie motanul preferat,
dar îl transformă în statuie aurie.

Vru să miroasă un trandafir frumos, dar când îl
atinse îl transformă în aur. Înnebunit deja, vru să se mai
calmeze, călărind faimosul său cal alb. Dar de-abia dacă îl
atinse, şi acesta se transforma în statuie de aur. Atunci
regele începu să plângă amarnic, iar singura sa fiică îl auzi şi
veni în graba să-l liniştească. Dar, când regele îşi atinse fiica,
aceasta se transforma de asemenea în statuie de aur.
- Aur blestemat! Lasă-mă să trăiesc! Tot ce am atins s-a
transformat în aur şi până şi singura mea fiică este acum o
statuie!
- Vai, spiriduşule magic, fie-ţi milă de acest sărman rege,
care, orbit de lăcomie, s-a transformat în cel mai nenorocit
dintre muritori!
Atunci apăru din nou spiriduşul şi, înduioșat de
nenorocirea regelui, îl lepăda de harul de a transforma în aur
tot ce atingea şi îi spuse:
- Rege Midas, vreau ca asta să-ţi fie învăţătură de minte şi să
nu uiţi că aurul nu aduce fericirea şi ca avariţia nemăsurată
este izvorul nenorocirilor.
Regele i-a dat dreptate spiriduşului şi de atunci nu a
mai râvnit la bogăţii, ci le-a împărţit celor nevoiaşi, devenind
astfel un rege foarte iubit şi respectat de către poporul său.