TESTUL 10 (50 de puncte -util orte Un barbat ajuns la o vârstă foarte înaintată merge, împreună cu un prieten, la un protest impotriva inchiden mai sunt, totusi, sivetecate alte care mai olorante acum find patru în total la Madrid, oraşul unde se petrece totul, mai multe decât în alte capitale europe (Patru Mai multe ca la Pa, nu reuşeşte să-şi amintească drumul spre casă, rătăceşte ase intregi pe straz Pattu librăril Mai multe ca ia Paris sau la Londra, te asigur. Crede-mă, un mare luxly Apoi, marcat de proble de memore cu care se confrunte fizice şi ou degradarea progresivă a unui corp care nu mai asculta, dar nu e luptandu-se cu propile mereu extrem de acide! - cu privire la lumea în care i-a fost dat să trăiască. Prin urmare, chtica fara mila literatura şi arta vremii lui, va ironiza fără rețineri clasa politică și întreaga ordine mondială, va lua rås obsesia pentru noille tehnologii sau pentru dietele vegan-vegetariene; nu-i scapă nimic și nimeni sarcasmu Acesta e pretextul narativ şi, în fond, acestea sunt elementele de subiect de la care pornește Mario Vargas Llose in cea mai recentă carte a sa, „Vânturile" (Los vientos"), publicată iniţial în revista spaniolă „Letras libres in toamna lui 2021, apoi în volum. Şi, deşi, aparent, arm avea de-a face cu reflectarea artistică a unor evenimente recente - căci, stim bine că, după ce a început pandemia, cinematografele au fost închise (și au rămas închise lun întregi) peste tot în lume - Madridul pe care il regăsim în textul lui Vargas Llosa e un oraş straniu, de-a dreptu distopic, înzestrat, fără îndoială, cu numeroase amănunte desprinse din realitatea capitalei spaniole, şi care sunt uşor de recunoscut pentru cititor, dar având și o serie de caracteristici care îl fac să pară desprins dintr-un viitor de coşmar. Astfel, nu doar cinematografele se închid, ci şi multe lucruri sau locuri consacrate se transformă sau dispar deci, nici nu e de mirare că bietul protagonist din „Vânturile" nu se mai poate orienta pe străzile pe care, cel putin teoretic, ar fi trebuit să le cunoască atât de bine... Pe de altă parte, nu putem pierde din vedere că, deşi la nivel strict teoretic acest personaj ar fi putut să se descurce foarte uşor prin oraş, el are, totuși, o sută de ani! („Nu e ceva atât de obişnuit ca oamenii să trăiască o sută de ani, şi totuşi, iată-ne!" spune el.) Aşadar, totul devine mai difici pentru el. În primul rând, împăcarea (resemnarea?) cu degradarea trupului şi cu toate inconvenientele ce decurg de aici. În paranteză fie spus, Mario Vargas Llosa construieşte un text ironic și, nu o dată, grotesc, neezitând să recurgă chiar la detalii neașteptate, poate iar aici e de remarcat ambivalenţa titlului acestei cărţi: „Vânturile", cu toate conotațiile romantice pe care le implică, nu e nici pe departe o scriere romantică şi cu atât mai puţin una sentimentală. Rodica Grigore, cronică la cartea lui Mario Vargas Llosa, „Vânturile", litero-mania.com​