Citeşte textul de mai jos. ,,Vicu se trezise de dimineață. Zăpada se grămă- dise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi [...] calmul ei îl invita la mari excursii sufleteşti. Şi cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfăţându-şi dedicația la vedere: «Bunului meu pri- eten şi coleg Vicu Cutie, din partea mea, Sandu»>. [...] Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Ceva mai deosebit, mai acătării. Poate două cărţi. E doar ajun de An Nou. [...] Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimţite pânzele imaginației băiatului. [...] Ninge. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor și la fiecare rotație, ca de pe un disc al norocului la Moşi, cad în cascadă cadouri pentru Sandu: o curea de pantaloni şi o curea de ceas, de pildă. Pantaloni are sigur. Dar ceas pentru eventuala curea? «Să-i dăruiesc un ceas?» E o idee. Incompletă însă. O să-i dea două... De ce nu? Pune mâna pe telefon. -Sandule, e ajun de An Noul M-am gândit laa de când m-am trezit. Nici prin minte nu-ti trece Ei, hai că-ți spun... o să-ți dăruiesc două ceasur Chiar astăzi vin eu la tine... - Două ceasuri?! Nu, imposibil, nu primescle aude în receptor vocea tăiată de emoţie a pre tenului. Dar Vicu Cutie e generos. - De ce nu? las' să fie două. E mai bine aşa! Şiş care? De la 10 la 12. Sunt exact două ceasuri! Pal Închide telefonul. Afară ninge. În casă miroasea cozonac, e cald şi bine. «Ce zi minunată! meditea Vicu. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bun lui meu prieten. Chiar trei ceasuri. O să stau pâ la unu şi-poate, de ce nu? - o să iau masa la el PLAN DE IDEI VA ROG REPEDE DAU COROANĂ​