Citește fiecare dintre textele de mai jos Textul 1 XXIV Eram într-a opta zi de la pana mea în deşert și ascultasem povestea negustorului bându-mi -Ah! i-am spus micului print, amintirile tale sunt tare frumoase, dar încă nu mi-am repara avionul, nu mai am nimic de băut şi aş fi fericit și eu, dacă aș putea merge încet-încet spre o ultima picătură din provizia de apă. fântână! - Prietena mea, vulpea, îmi spuse el... - Puștiule, nu mai e vorba de vulpe! - De ce? - Pentru că o să murim de sete... Nu-mi pricepu raționamentul şi-mi răspunse: c-am avut o prietenă vulpe... - E bine să ai un prieten, chiar dacă urmează să mori. Cât despre mine, sunt foarte multumit ,,Nu-şi dă seama de pericol, mi-am spus. Nu-i e niciodată foame sau sete. Un pic de soare-i ajunge..." Dar el mă privi şi răspunse gândurilor mele: -Și mie mi-e sete... să căutăm un put... Am făcut un gest de lehamite: e absurd să cauți un puț, la nimereală, în imensitatea deşertului. Cu toate astea, am pornit la drum. După ce-am mers ore întregi în tăcere, s-a lăsat noaptea și stelele au început să strălucească Le zăream ca prin vis, având un pic de febră, din cauza setei. Vorbele micului prinț îmi jucau în memorie. - Deci ți-e sete și ție? l-am întrebat. Dar nu mi-a răspuns la întrebare. Mi-a spus cu simplitate: - Apa poate să fie bună şi pentru inimă... Nu i-am înțeles răspunsul, dar am tăcut... Știam prea bine că nu trebuie să-i pui întrebări. Era obosit. S-a aşezat. M-am așezat lângă el. Și, după o tăcere, mai spuse: - Stelele sunt frumoase datorită unei flori care nu se vede... vas Jui ch pa Am răspuns ,,firește" şi am privit, fără o vorbă, răsfrângerile de nisip sub razele de lună. - Deșertul e frumos, adăugă el. Și era adevărat. Mi-a plăcut întotdeauna deşertul. Te așezi pe o dună. Nu vezi nimic. N-auzi nimic. Şi totuşi ceva iradiază în linişte... - Ce înfrumusețează deșertul, spuse micul prinţ, e că undeva ascunde un put... Am fost surprins să înțeleg deodată această misterioasă iradiere a rtului. Pe când eram copil locuiam într-o casă veche, iar legenda istorisea că-n ea era pitită o comoară. Firește, nimeni n-a putut s-o descopere vreodată, ba poate că nici n-a încercat s-o facă. Dar toată casa era vrăjită de ea. Casa mea ascundea un secret drept în inima ei... - Da, i-am spus micului print, fie că-i vorba de casă, de stele sau de deşert, ceea ce le dà frumusețe e invizibil! Versiune digitală interactivă disponibilă pe.de demonstrat ca este text narativ
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!