Azi am să-ncrestez în grindă - Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puişorul, Şi-am închis uşa la tindă Cu zăvorul. Iată-mă! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Şi ce cap frumos răsare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! Şi la ureche Uite-o floare. Asta-s eu! Şi sunt voinică! Cine-a zis că eu sunt mică? Uite, zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa Şi ce fată frumuşică Are mama! Mă gândeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Şi mama-mi coasă Şorţ cu flori, minune mare - Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. Ştii ce-a zis şi ieri la vie? A zis: - "Ce-mi tot spun ei mie! Am şi eu numai o fată, Şi n-o dau să fie dată; Cui o dau voiesc să-mi fie Om odată". Mai ştiu eu! Şi-aşa se poate! Multe ştiu, dar nu ştiu toate. Mama-mi dă învăţătură Cum se ţese-o pânzătură, Nu cum stau cei dragi de vorbă Gură-n gură. N-am să ţes doar viaţa-ntreagă! Lasí să văd şi cum să leagă Dragostea - dar ştiu eu bine! Din frumos ce-l placi ea vine - Hai, mă prind feciorii dragă Şi pe mine! Că-s subţire! Să mă frângă Cine-i om, cu mâna stângă! Dar aşa te place dorul: Subţirea, cu binişorul Când te strânge el, să-ţi strângă Tot trupşorul. Braţul drept dacă-l întinde Roată peste brâu te prinde Şi te-ntreabă: "Dragă, strângu-l? Şi tu-l cerţi, dar el, nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Şi cu stângul. Iar de-ţi cere şi-o guriţă - Doamne! Cine-i la portiţă? Om să fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine Să văd oare cu cosiţă Sta-mi-ar bine? O, că-mi stă mie-n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, şi toate! Şi cosiţe cumpărate, Stai, să-nchei şi testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată - Stai să te sărut o dată! Tu mă poţi, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune Să mă spui! Tu ai, surată, Gânduri bune. De-ar şti mama! Vai, să ştie Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am să fiu tot fată, Voi fi şi nevast-odată: Lasí să văd cât e de bine Măritată. Că mi-a spus bunica mie Că nevasta una ştie Mai mult decât fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna - Şi mă mir eu ce-o să fie Asta una! Brâu-i pus! Acum, din ladă Mai ieu şorţu! O să-mi şadă Fată cum îmi stă nevastă... Aolio! Mama-n ogradă! Era gata să mă vadă Pe fereastă. Ce să fac? Unde-mi stă capul? Grabnic, hai să-nchid dulapul Să mă port să nu mă prindă. Salbă jos! Şi-n cui oglindă! Ce-am uitat? Închisă uşa De la tindă. Intră-n casă? O, ba bine, Şi-a găsit nişte vecine, Stă la sfat... toată-s văpaie! Junghiul peste piept mă taie; Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce bătaie!
găsiți în poezia lui George Coșbuc la oglindă câteva denumiri de piese din portul popular
Poezia este mai sus
Va rog urgent ​