Zidurile palatului erau din troiene de zăpadă, iar ferestrele şi uşile din vânt. În palat erau sute de încăperi, de forme diferite. Toate erau luminate de aurora boreală. Sălile acelea, imense şi goale, străluceau din pricina gheţii. Veselia nu-şi găsise niciodată locul prin ele. în mijlocul unei săli se găsea un lac îngheţat. Pojghita de la suprafaţă se spărsese în mii de cioburi. Când stătea acasă, Crăiasa-Zăpezii se așeza în mijlocul lor şi spunea că stătea pe Oglinda Rațiunii. Micul Kay era vânăt de frig, dar el nu simțea înghețul din cauza promisiunii pe care i-o făcuse Crăiasa-Zăpezii, precum și a faptului că un ciob din oglinda vrăjitorului î transformase inima într-un sloi de gheață. El juca puzzle-ul raţiunii, așezând cioburi plate și ascuțite în felurite modele ingenioase. Cioburile din pojghiţa de gheaţă a lacului aveau o mare însemnătate pentru el, fiind asemenea ciobului din oglinda fermecată a vrăjitorului, pe care îl avea în privire. Crăiasa-Zăpezii se îndreaptă acum spre vulcanii Vezuviu şi Etna: - Trebuie să-i albesc puțin, le va prinde bine! Kay rămăsese singur în acele săli imense, căutând să formeze cuvântul care il va ajuta să devină propriul stăpân, iar Crăiasa-Zăpezii avea să-i dea întreaga lume şi o pereche de patine noi. Dar el nu găsea cuvântul acela şi stătea nemişcat, încât credeai că murise îngheţat. Atunci intră mica Gerda în palat, prin porţile cele mari, înfruntând un vânt cumplit. Îşi spuse rugăciunea şi crivăţul încetă brusc, de parcă adormise. Astfel, ea putu să meargă prin sălile imense. Îl văzu pe Kay, alergă şi îl cuprinse cu braţele de gât, strigând: - Kay, micul meu Kay, te-am găsit, în sfârşit! Dar el rămase nemişcat, surprins. Atunci Gerda vărsă lacrimi fierbinţi, ce căzură pe pieptul lui şi pătrunseră până la inima sa. Acolo încălziră gheaţa şi topiră ciobul din sticla oglinzii. El se uită la fată, în vreme ce ea îi cânta o melodie din timpul când erau nedespărţiţi. Auzind-o, Kay izbucni în lacrimi şi plânse atât de mult, încât ciobul ieşi din ochi. Atunci o recunoscu pe fată şi strigă bucuros: - Gerda, draga mea Gerda! Unde ai fost atâta timp? Şi unde am fost eu? 86​