De selectat pronumele si de stabilit tipul lor.Majoritatea oamenilor pe care i-am întâl- nit, şi am întâlnit mulţi oameni, s-au străduit intotdeauna, de îndată ce aflau că am mese- ria scrisului, să-mi comunice istoria vieţii lor ca un fapt exceptional, inedit, ce merită a fi descris. Nici nu vă imaginaţi ce uriaşă piedică în drumul spre oameni e amănuntul acesta! Banal, dar adevărat: oamenii trebuie examinaţi dinăuntru; cand incep confesiunile, oamenii pot fi cunoscuţi doar dinafará. Oare nu vrea şi tânărul acesta să mă convingă că e un caz aparte? Atâta doar că a găsit un mijloc mai inteligent să mä intrige? La urma urmei, mi-am zis, diferenţa de vârstă dintre noi nu e prea mare (mai târziu m-am convins că am dreptate), experienţa mea n-o poate depăşi într-atâta pe a lui, ca să nu-i pot pătrunde lumea interioară și s-o cunosc fără frumuseţi şi alte floricele, şi-iar la urma urmei, mare lucru să am încă o deziluzie -, şi să nu fie el cel care ar fi putut să mă intereseze măcar cât de cât?... Hotărâi totuşi să-l mai încerc puţin. -Toţi oamenii cred despre ei înşişi lucruri bune, socot cel puțin că viaţa pe care au trăit-o merită să fie aşternută de cineva pe hârtie. O mică slăbiciune omenească mişcătoare, de altfel. Să nu te superi...​