as vrea 2 întrebări și 2 răspunsuri la aceste 3 texte Instaurarea domniilor fanariote

1. Acțiunile antiotomane desfășurate de Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu l-au convins pe sultan să renunțe la domniile pământene şi să instaureze domniile fanario- te. Până în anul 1774, domnii fanarioți erau descendenți ai unor familii de origine română, greacă sau albaneză: Mavro- cordat, Callimachi, Ghica. Spre sfârşitul perioadei fanariote, domnii erau de origine greacă: Caragea, Ipsilanti, Mavro- gheni.

Primul domn fanariot numit de către sultan a fost Nicolae Mavrocordat, mai întâi în Moldova (1711), apoi în Ţara Ro- mânească (1716).

Caracteristici ale perioadei fanariote

Constantin Mavrocordat

Sistemul fanariot a integrat principatele române în structurile politico-militare şi economi- ce ale Imperiului Otoman. Perioada domniilor fanariote are o serie de caracteristici spe- cifice: numirea domnului direct de către sultan afectează grav autonomia internă, armata principatelor este desființată, fiscalitatea crește excesiv din cauza obligațiilor financiare şi materiale faţă de otomani, domniile sunt scurte, boierimea se grecizează și crește nejusti- ficat numărul dregătorilor.

Perioada fanariotă a avut însă şi aspecte pozitive: principatele nu sunt transformate în paşalâcuri (provincii otomane), în societatea românească pătrund elemente occidentale, se înființează primele consulate, la București și Iaşi, există o deschidere spre cultură și re- forme din partea unor domni fanarioți. Boierii români se organizează în partida națională, care între 1716 - 1821 redactează aproximativ 40 de memorii adresate Constantinopo- lului, Parisului sau Vienei, prin care se solicita înlocuirea domnilor fanarioți și revenirea la domniile pământene.

Domni fanarioți reprezentativi

Unii domni fanarioți, influențați de ideile iluministe și de practicile despoților luminați, vor iniția o serie de reforme cu caracter social, economic, administrativ, juridic și cultural, în direcția modernizării principatelor.

Constantin Mavrocordat

În perioada 1730 1769, Constantin Mavrocordat a domnit de şase ori în Ţara Româ- nească și de patru ori în Moldova. Planul său de reforme a fost prezentat într-un Proiect de constituție (1746) și prevedea măsuri de modernizare vizând instituțiile, armata, finanţele, justiția și administrația.

Reformele în domeniul administrației prevedeau ca dregătorii să fie plătiți, iar conduce- rea județelor să fie încredințată unor ispravnici, care trebuiau şi ei plătiți. Reformele fiscale au urmărit crearea unui echilibru între contribuabili, desfiinţându-se dările multiple şi intro- ducându-se un impozit fix pe cap de locuitor, plătibil în patru rate anuale. Pentru o justiție mai eficientă, au fost înfiinţate instanţe de judecată în ținuturi şi judeţe.Cea mai importantă reformă a fost însă în domeniul social și viza desființarea şerbiei. Astfel, în 1746 se desființează șerbia în Ţara Românească, iar în 1749 în Moldova. Ţăranii şerbi devin ţărani clăcaşi, liberi ca persoană, dar dependenți de boier prin lotul de pământ dat în folosință. Se stabilesc totodată și zilele de clacă: în Ţara Românească, 12 zile pe an, iar în Moldova, 24 de zile pe an.

Alexandru Ipsilanti

A avut două domnii în Ţara Românească (1774 - 1782, 1796 - 1797) și una în Moldo- va (1786-1788). Preocupat de cultură, a reorganizat Academia Domnească de la Sfântul Sava. A reorganizat sistemul poștal și a încurajat activitatea manufacturilor. A contribuit la modernizarea edilitară a Bucureştiului, stabilind o nouă delimitare teritorială și dispunând construirea unei curți domneşti.

Cea mai semnificativă realizare a fost în domeniul justiţiei, prin redactarea unui cod de legi, Pravilniceasca condică (1780). A fost primul cod de legi din perioada fanariotă, ce va fi aplicat în Ţara Românească până în anul 1818.

Contribuții la modernizarea dreptului au avut și alți domni fanarioți: Scarlat Callimachi, în Moldova, elaborează Codul Callimachi (1817), iar Ioan Caragea, în Ţara Românească, re- dactează Legiuirea Caragea (1818).

După Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, partida națională îşi îndeplineşte obiectivul, înlăturarea domniilor fanariote. În 1822, Poarta revine la domniile pământene, prin numirea în Moldova a lui Ioniță Sandu Sturdza și a lui Grigore Dimitrie Ghica în Tara Românească


3.Revoluția de la 1848-1849 din spațiul românesc se încadrează în mişcarea revoluționară europeană. A fost pregăti- tă și condusă de o elită politică ai cărei reprezentanţi studiaseră în capitale europene, îndeosebi la Paris, unde au intrat în contact cu ideile liberale. Din generația pașoptistă au făcut parte: Nicolae Bălcescu, Alexandru Papiu Ilarian, Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Ion Heliade Rădulescu, Simion Bărnuțiu, Al.I. Cuza, Eftimie Murgu.



​