Lectură, interculturalitate, redactare SETUL . Se dă textul: Avea 78 de ani, dar se ținea bine. Singur işi făcea piața, îşi deretica şi-şi scutura prin casă, avea grija de florile din faţa ferestrei, de cele două găinuşe din cotet, care, din când în când, îi faceau câte un ou, şși de Tucidide, motanul. [...] În ultima vreme, Tucidide şi găinile parcă nu-i mai ajungeau și nici ziarul pe care-l citea foaie cu foaie, nici radioul. Viața lui, deşi aşa fusese totdeauna, acum era ca o haină care-l jena la subțiori. „Manoilà, frate, ești bătrân şi-ai să mori mâine-poimâine şi n-ai făcut și tu pe lumea asta ceva, aşa mai de seamă. E drept că datoria ți-ai implinit-o: ai inregistrat toată viața frumos, timp de 43 de ani, la registratura Tribunalului Capitalei; ai făcut fata doctoriță și cu câtă greutate ai înmormântat-o cu cinste pe nevastă-ta şi n-ai vrut să primești ajutor de la fată, te chibzuiești și trăiești curat, îngrijit, din pensia ta. Ei, dar parcă nu e de-ajuns. Fă ceva pentru care să te pomenească lumea, nu lumea largă, dar câțiva oameni, cât mai mulți, dacă se poate. Da, dar ce? Stai aici in casă ca un viezure, citeşti ziarul, asculți la radio și te-a mai apucat şi damblaua asta cu timbrele, acum la batranete; stai întruna cu lupa la ochi, de te doare şi capul. Fa ceva folositor, få un bine, un bine cuival" Aşa a ajuns el să-i ducă dimineața la grădiniță pe cei trei copii din curte; vara-så ude florile din toate glastrele, så strängå rufele de pe sărmă şi să le-aşeze välătuci în coșul de nuiele (,dar ai grijă, domnu' Manoilä, să nu fie prea uscate, că pe urmă nu se calcă bine"); iarna-să facă focul la toate cele opt familii de colocatari (numai doamnei Iorgulescu nu i-l facea fiindcă n-avea încredere să-i lase cheia), să cumpere 15-16 sticle de lapte pe zi („Să știi, domnu' Manoilà, că astăzi s-a brânzit laptele, altă dată scutură sticla când il cumperi, că nu-mi convine s-azvårl doi lei cincizeci degeaba."). Aveau dreptate, oamenii muncesc pe bani, are să scuture sticlele de-acum inainte. [...] Toamna, primavara şi vara, când nu se facea focul, domnul Manoilà avea parcă ceva mai multă vreme şi, ca să nu şi-o irosească-n zadar, mergea în câte-o stație de tramvai mai aglomerată, ajuta oamenilor bătrâni să urce în vagon, ajuta celor prea încărcați, le ridica sacoșele sau copiii. Pe urmă, se plimba pe străzi şi, dacă vedea copii alergând, neatenţi, cu şireturile desfacute, gata să dea cu capul într-un zid sau intr-un copac, fi oprea şi, cu blândeţe, le explica de ce nu e bine să facă aşa, care sunt pericolele, ce li se putea întâmpla, dar foarte repede, cu câteva vorbe, ca să nu-i plictisească. [...] Seara, când cădea zdrobit de alergătură, îşi spunea uneori: Al ficut treabă bună astăzi, batranule bun din strada Speranței!" (Ileana Vulpescu, Batranul cel bun din strada Sperante) • Scrie răspunsul pentru cerințele de mai jos cu privire la textul dat. 1 Care sunt cuvintele din câmpul lexical al universului familiar al bătrânului? (4 termeni)​