Scrie o caracterizare despre Maitreyi, folosind textele date:

Mi se părea urâtă- cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte(...) Când i-am fost prezentat şi şi-a dus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară."( Allan) - cap. I Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireşelor galbene, şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înțeleg ce taină ascunde făptura asta în mişcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, şi mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă."(Allan) - cap. Maitreyi mi se părea mândră şi dispreţuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant şi puțin răutăcios. Pleca întotdeauna mai devreme, ca să mănânce pan, și cum trecea într-o odaie vecină începea să râdă şi să vorbească bengali. (...) mă întrebam câteodată ce crede ea despre mine, ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atât de schimbătoare a feței (căci erau zile când se urâțea și zile când era frumoasă de nu mă puteam sătura privind-o.)" (Allan) - cap. IV N-o înțelegeam. Mi se părea că e un copil, o primitivă. Mă atrăgeau vorbele ei, mă încântau gândirea ei incoherentă, naivitățile ei, și multă vreme, mai târziu, mi-a plăcut să mă consider om întreg alături de această barbară."( Allan) - cap IV 33 Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Niciodată. n-aş fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului." (Narendra Sen/Allan ) - cap. VI Nu ştii că Maitreyi scrie versuri ? mă întrebă, foarte mândru, inginerul. Îmi închipuiam numai, i-am răspuns. Scrie poeme filozofice, care îi plac foarte mult lui Tagore, adăogă, observându-mă." (Narendra Sen/Allan) -cap. IV fără îndoială e cea mai mai talentată şi mai enigmatică fată din câte am cunoscut"((Allan) 22 - Mă leg de tine, pământule, că voi fi al lui Allan, şi a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, daca va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă-pămant, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna, şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna(...). Și cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu, maică, mi l-ai adus aproape. O ascultam tot mai fascinat(...) Când a tăcut, parcă îmi era teamă s-o ating, într-atât mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. -Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desăvârșire a ta..."Cap. XI​