Citeşte, cu atenţie, textul următor:
Dan alese cel mai sigur leac împotriva propriei emoții: să trăiască emoția altora. Adică să
citească până îi va cădea cartea din mână, până când li va cădea capul pe pernă, până când îi vor
cădea, grele, pleoapele. Cartea îl duse în Evul Mediu, printre dueluri şi cavalcade"; era o carte pe
care o mai citise de câteva ori, era una dintre marile cărți ale copilăriei şi recitea cu disperare
paginile cele mai frumoase, dar fără să-şi dea seama, şi fără să ştie cum şi când, se pomenea în
grote înfricoşătoare, ameninţat de beznă şi gheață, şi trebuia să-şi strângă pleoapele până la
durere pentru a regăsi castelul cu oglinzi şi lumini ameţitoare.
Maică-sa, rănită de lumina care inunda odaia, fi ceru să se culce, taică-su îi luă apărarea:
Crezi că îl poți obliga pe un om să se culce, aşa cum l-ai obliga să-şi radă barba?
Eu ştiu că dacă-i întuneric, copilul doarme. Asta-i!
-
-
- Aici greşeşti. Dan nu mai este un copil...
Treaba voastră... Dacă v-ați înțeles amândoi să-mi stricați noaptea...
Dan stinse lumina şi chiar în prima clipă de întuneric.descoperi ideea jurnalului: un jurnal de
călătorie, ținut în cel mai strict secret, un jurnal cu întâmplări nostime, da...! cu avânturile, cu
certurile, cu neînţelegerile care se vor ivi, un jurnal original, fără altitudini şi longitudini, fără calcule
şi măsurători, fără denumiri latine... Iar la sfârşitul expediției, sau poate mai târziu, sau poate chiar
mult mai târziu, îşi va aduna prietenii şi le va citi... Ochii lui Dan se închideau, şi în fața lui se afla
jurnalul, şi creionul din mâna lui începea să alerge pe pagini; rânduri, rânduri despre spaime şi
bucurii, despre surprize şi eşecuri, rânduri multe pe care întunericul grotei voia să le şteargă,
rânduri încâlcite, pătate de întuneric, şuvoaie de cerneală neagră curgând peste pagini... Nu cititul,
cum crezuse el, ci scrisul acela îi închise pleoapele.
-
*cavalcadă, s.f. - goană, alergare cu cai
(Constantin Chiriță, Cireşarii, vol. 1)






Mesajul textului