Emil acceptase Invitația Profesoru lui, prietenul său Gustav Haberland, de a-şi petrece vacanța la Marea Baltica, Zilele vesele se lăsau aşteptate. Parcă anul ar fi un labirint şi acele zile nu gă- sesc drumul drept către noi. Cu toate În acea dimineaţă, Emil sări din pat ca muşcat de şarpe. Işi termină în mare grabă de făcut bagajul, ieşi din cameră astea, într-o zi sosi şi vacanta! şi strigă: În cele din urmă, Emil ajunse la - Mămico, sper că n-am întârziat! gară. Mama îl ţinea strâns de mână, în timp ce Jeschke ducea bagajul şi pa- chetul cu sendvişuri. - Să-mi scrii la fiecare două zile, îl rugă mama pe Emil. Și să ai grijă de tine. - Stai liniştită, mami! exclamă Emil. Doar mă cunoşti. Când promit ceva, mă ţin de cuvânt! Trenul de Berlin sosi în gară. Când se opri trosnind din încheieturi, Jeschke merse repede într-un compartiment și-i ocupă băiatului un loc la geam. - Fii ate formul - indică -închei 2. Emil i- şi dore - să n să f să f 3. Apr En S Distracție plăcută! îi ură Jeschke. Trenul porni domol. Călătoria se petrecu de data asta fără visuri și furtuni. La gară îl așteptă Clotilde, o servitoare a familiei Haberland. Când ajunseră la Vila Belvedere, Profesorul îl întâmpină cu bucurie [...] Soarele a apus! zise Judecătorul, tatăl Profesorului. Trebuie să-i spunem noapte bună mării înainte de culcare. Porniră prin păduricea de pini învăluită de umbrele serii. Începură să urce coasta care ducea la duna de unde se putea vedea marea. Acolo unde înceta nisipul, începea marea. La orizont, departe, un vapor trecea în înserare. Pe cerul care strălucea încă, atârna luna. Palidă cum era, părea bolnavă. Bunica, Emil și Profesorul contemplau uimiți. În urma lor, se apropiau şi ceilalți din familia Haberland. - Nu are seamăn, zise Gustav. Emil încuviință dând din cap. Stăteau toți muți unul lângă celălalt și priveau cercetător marea. Urgent de subliniat predicatele si subiectele. Dau coroana ​