NIVELUL CUTEZĂTORII
(recomandat elevilor din clasele IX-X)
EUROPOLIS
fragment -
18
1
Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul
zilei portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă
dormea moleşită. Nicio adiere, niciun semn de viață. Pământul şi apa,
oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nicio
vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea
la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un
oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri-un oraş fantomă.
O pulbere vaporoasă vibra în unde, plutind în zare ca o muselină
transparentă. În rada portului, departe, sub un cer de portelan, două
vapoare negre zăceau ancorate, fixe, ca nişte jucării țintuite pe marea
netedă, albă, sclipitoare ca o placă de mercur.
Lungiți la rând, sub peticul de umbră la baza piramidei de bulgări
de cărbuni, dormeau doborâți hamalii, negri, pe jumătate goi.
În dreptul vămii, lângă ghereta care da o iluzie de umbră, un gră-
nicer la post pirotea în picioare rezemat de armă.
Cafeneaua din fața debarcaderului era goală.
Afară, sub pânza de barcă întinsă în chip de tendă', erau înșirate
câteva mese de lemn vopsite în verde.
Stăpânul cafenelei, căpitanul Stamati Marulis, învins, aţipise şi el
pe un scaun scăpând din mână gazeta favorită: Patris.
Un singur muşteriu nelipsit - şeful vămii - îşi făcea după obicei
cura de slăbit: ca să nu doarmă după prânz acasă, moţăia regulat un
ceas pe zi la cafenea, cu ochelarii pe nas, cu Universul pe genunchi. La
umbră, sub masă, un câine flocos visa mârâind prin somn. Iar în cuşca
de sârmă, deasupra uşii, un canar ca un bulgăraş de aur adormise cu
pliscul ascuns în puful de mătase al fulgilor zburliti.
De sus, dinspre poştă, s-auzi deodată un pas greoi, cadenţat.
Petrachi Hulub, factorul, pornise la împărțirea corespondenței în oraș.
Se opri în dreptul cafenelei. Uşurel, ca să nu-i tulbure somnul,
depuse o scrisoare pe masa lui Stamati şi trecu grăbit înainte.
Hulub, poştaş vechi, cuminte, chibzuit, ştia el unde anume trebuie
să aştepte şi unde nu.
În port erau case, birouri de comerț, de unde ştia el că-i pică în
fiecare zi ceva. Om cu socoteală, Hulub îşi trecea suma în litere şi cifre
la rând într-un caiet aparte - carnetul de chicuşuri²-, pe care îl ţinea în
regulă, la zi, ca un adevărat contabil.
Cafeneaua lui Stamati nu intra în contabilitatea lui. De aceea, nici
nu întârzia în drum. Îşi făcea strict datoria şi trecea înainte.
de Jean Bart
1. Descrierea din primele două alineate
are rolul de...
A) a prezenta personajul principal.
B) a ilustra bogățiile portului.
Ca sublinia starea de amorţire ce cu-
prindea portul la prânz.
D) a accentua faptul că la prânz se lucra
intens la încărcarea vapoarelor.
2. Numele poştaşului...
1.
obişnuit.
a fost ales întâmplător, fiind unul
B) sugerează ocupația celui care-l poartă,
întrucât porumbeii erau folosiți ca poștași.
C) era rostit de canarul din cuşca de sârmă,
D) a fost rostit prin somn de către grăni-
cerul care pirotea.
¹ tendă - prelată de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie sau
de soare.
2 chicuş-(fig. fam.) câştig în afară de cele obişnuite.
Cu ce nepăsar
cafenelei...
A! dacă ar fi
în vechea lui gea
Dar cine ar
nici recomandat
magnetică, o b
într-un depozit
Cine ar f
grecească pro
gerătoare, ca
Deltei, să tul
sentimente.
3. Petrachi Hulub a lăsat scrisoarea pen-
tru Stamati Marulis şi a plecat în grabă,
deoarece...
A) știa că nu va primi vreun bacșiş pen-
tru serviciul prestat.
B) 1-a văzut că aţipise, scăpând din mână
gazeta favorită: Universul.
C) ştia ce scrisoare ducea în ziua aceea
în vechea lui geantă de piele.
D) știa că la cafenea îi pică în fiecare
zi ceva.
nind într-o
ce zac ado
4. Pe lângă faptul că Petrachi Hulub este
descris ca fiind ,,poştaş vechi, cuminte,
chibzuit", din alineatul următor putem
desprinde ideea că era un om...
A) căruia îi plăcea să țină o cură de
slăbit.
Târz
cu ochii
între des
dintr-o
la capă
frecă c
emoţi
B) foarte ordonat.
C) care moţăia regulat un ceas pe zi la
cafenea.
D) care pirotea în picioare, rezemat de
armă.
care
pii
pa
ca
N