..Doi prieteni împreună la un drum călătorind, Un urs le ieși-nainte, cu groază spre ei viind. Unul dintr-înşii, de frică, văzând ursul furios, Se sui şi se ascunse sus într-un copac stufos; Cellalt, într-acest pericol singur dacă s-a văzut, S-a-ntins la pământ îndată şi în mort s-a prefăcut. Ursul dar totdeodată asupra lui cum sosi, Pe la nas, pe la ureche, se plecă a- 1 mirosi; lar el îşi ţinu suflarea, să nu-l simtă că e viu, Că ursul mort nu mănâncă, după cum zic cei ce ştiu; Şi aşa, de mort gândindu-l, cum sta nesuflând lungit, Nicidecum neatingându-l, l-a lăsat şi a fugit; Iar prietenul său, care sta în copacul stufos, După ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dându-se jos: Ia spune-mi, măi frățioare, ursul ce lucru-ți șopti Când se puse la urechea-ți? (Şi-ncepu a hohoti.) - Mi-a poruncit - el răspunse - să țiu minte să păzesc Și c-un prieten ca tine să nu mai călătoresc." 3. Cine relatează întâmplarea? La ce persoană a verbului este povestitǎ? ​