rezumatul acestui fragment (nu trebuie foarte lung)

,, -- Spurcații o să spargă uşa, cât e de groasă. Veniți, feţii mei, să scoatem scara şi s-o întărim în uşă. Boier Stoicea se repezi pe scară în jos; dar când fu să ajungă pe treapta din urmă, din uşa de stejar, în care răpăiau topoarele tătăreşti, îi suflă în față un vânt așa de tare că-l azvârli înapoi și-l dădu în vine... Iar un glas de cucuvaie şi de luare în râs îi îngheţă ficații:
- Bre, ce tărie de flăcău!... căci ce s-a izbit cu un pumn de apă în ochi, îmi căzu ca un boboc de gâscă... Stoicea se ridică în două picioare, răjghinate de trei coți unul de altul, şi holbă împrejuru-i nişte ochi de smuls din somn şi de ieşit din minţi...
--Unde sunt? Ce s-au făcut tătarii?
-- Ce tătari, nepoate?
-- Unde mă aflu eu?... Unde e casa mea? Unde sunt slugile mele?
-- Ce casă, ce slugi, nepoate?
--Unde e nevasta mea, Tecla, fata boierului Rovin, copiii mei, moşia mea, averea mea?...
-- Vino-ți în simțiri, nepoate Stoicea. Eşti la moara lui Călifar; ai venit din Alăutești ca să te procopsesc.
Stoicea ascultă gură-căscată şi cu ochi de tâmp: apoi, apucându-se cu mâinile de păr, îşi zgâțână capul ca pe o tivgǎ din care ai vrea să scoți un gărgăune.
--Te-ai dezmeticit? Eu sunt moș Călifar, şi tu Stoicea din Alăutești; ai venit ca să te procopsesc. Ce zici.... te-am procopsit? --Tecla mea! Copiii mei! Casa mea! Averea mea! Vai de mine și de mine!
-- Vezi bine, toate aistea-s procopseala pe care mi-ai cerut-o. Ți-am făcut pe plac. Stoicea sfredelea în pământ cu ochii. În sfârşit își recunoscu ciomagul rezimat în scară, își simți obrajii uzi și-și strânse mințile-i trântite de calul necuratului. În câteva clipite, cât își aruncase în obraz un pumn din apa fermecată, diavolul îl purtase în șea pe întinsul unui vac de om; îl măturase în furtună, îl întâlnise cu Tecla şi cu boierul Rovin, îl însurase, îl îmbogățise, îl boierise... și suflase în visul lui ca într-o beşică, nimicindu-l!
Stoicea se aplecă și-și luă ciomagul. Batjocoritor, morarul se înțepenea pe stinghiile podului ca o uriașă cucuvaie sură.
-- Jivină drăcească, vreau să intru în iad legat într-un tei cu tine!
-- Ce pomană ți-ai face! Sunt trei sute de ani de când port în oase o viață blestemată și sunt afurisit să nu pot să mor decât omorât.
--Ţine atunci!
Creierii vrăjitorului se sleiră pe pod. Stoicea se duse pe zăgaz şi, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu."
​