e primăvară în mine se aude primul fel de iarbă ca o șoaptă și oameni de zăpadă se grăbesc deodată să se întoarcă în apă în cer efemere se întorc să își poarte sau nu pietrele cerul își deschide fereastra ca o pleoapă iar somnorosul soare se aprinde ca o lamă în stoluri călătoare se întorc sau o avea amintiri care au adunat curent de două ori printre străini o muzică dumnezeiască se înalță ca orice Ada și o rândunici Dan dulce dimineața coala De azi de flori și cântece solorate sting nopțile polare înmuguiesc că iubirile abandonate în toamnă și florile ce pictor urle au pus în armă și aripi în fluturi galben scapă de cătușe iar ouă se așează pe umeri de brândușe Recunoaște că acum pământul reînvie și iubirea Dar ca o copilă blândă se joacă nemurirea era mai aproape erai o de apoi e primăvară Zi mi e primăvară noi ​