c. Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fătis. El nu mai suceşte vorba, ci spune I su drept în faţă, dacă i s-a pus ceva la inimă. Nu e bine să fie omul aşa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap. Şi e bine să trăim bine cu lumea. Aceasta s-a văzut şi cu alde părintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în Butucani. Când una, când alta: o dată cu vorba-n săteni, altă dată-n protopop. Cu mult, cu putin, părintele Trandafir fu trimis de la Butucani la Sărăceni! Dar aşa-i trebuie părintelui Trandafir! Cine vrea să sară peste groapă, arunce-şi mai-nainte desagii peste ea. Părintele Trandafir n-avea decât o nevastă şi doi copii: desagii îi erau deşerţi. Pentru aceea îi era atât de greu să sară de la Butucani la Sărăceni. (loan Slavici, Popa Tanda)​ doar punctul c