puncte) Citeşte următorul fragment: Lumea în care m-am născut eu nu privea cu ochi buni călăoriile. Erao lume închisă. Tatăl meu a făcut o singură călătorie, care a durat vreo cinci ani, străbătând cấeva țări dus şi întors, și care nu i-a lăsat o amintire prea plăcută, deşi a întreprins-o gratuit. Poate findcă n-a dorit-o și a fost constrâns să voiajeze. Se afla la coasă, în 1914, când a sunat mobilizarea, după glontele de la Sarajevo', și a fost înrolat fără să fie întrebat dacă era dispus sau nu să-şi lase fânul neuscat și să pornească prin Europa, în furgoanele imperiului habsurburgic. Singura amintire din această lungă și primejdioasă călătorie a tatei e un tablou, cu un căăret al cărui cal parcă zboară. Se află pe peretele de deasupra patului meu acum şi, de câte ori ridic ochii, îl văd. [...] Am copilărit sub acest tablou, aşezat pe peretele dinspre răsărit, dinspre uliță, al casei şi am fost foarte mândru că tata a zburat prin aer pe un asemenea cal de poveste. Ceva mai tâziu am descoperit, nu fără o strângere de inimă, că și uniforma și calul erau un desen standard și că numai calul călărețului a fost fotografiat şi montat în acest desen. Atunci mi-a mai scăzut entuziasmul, dar păstrez cu emoție această unică amintire rămasă mie din singura călătorie a tatei. El mai avea una. Işi pierduse pe jumătate vocea, vorbea slab, stins. Fusese îngropat de un obuz, stătuse acoperit de pământ până la bărbie, iar aceasta îi afectase coardele vocale. Mama a călătorit tot o singură dată. Pe o distanță mai scurtă şi, spre deosebire de tata, pe jumătate de bunăvoie. Din Lisa, care pe atunci era sat grăniceresc, la Bucureşti. Ca să evite formalitățile, dar probabil și costul călătoriei, mama, cum era foarte tânără, n-avea nici optsprezece ani, a preferat să treacă munții, mergând pe jos până în Bucureşti, unde s-a angajat fată în casă, în familia unui doctor ce locuia undeva e lângă Piața Romană. A rămas o singură iarnă, strângând bani pentru zestre. Apoi s-a întors în Lisa, pe aceeaşi cale, și n-a mai plecat decât în ianuarie 1965, în cimitirul din capătul uliței pe care m-am născut eu. Acestea au fost singurele călăorii ale părinților me. In rest, ei au mers pe aceleaşi drumuri, apropiindu-se ori depărtându-se puțin de munte, după cum cereau treburile, și au văzut răsăritul şi apusul soarelui din acelaşi punct. Viața lora curs într-un cadru restrâns, bine delimitat şi geografic, de munți la miazăzi și de dealurile de pe malul Oltului la miazănoapte. Octavian Paler, Viața ca o coridă * Sarajevo- localitate în Serbia unde a avut loc atentatul asupra prințului moştenitor Franz Ferdinand, care a condus la izbucnirea Primului Război Mondial A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat. 1. Indică sensul din text al secvenței pe jumătate. 6 puncte 2. Menționează două trăsături morale ale mamei autorului, utilizând informațiile din textul dat. 6 puncte 3. Precizează care este numele localității în care s-a născut Octavian Paler, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte 4. Explică motivul pentru care tatăl autorului pleacă pentru o perioadă din sat. 6 puncte 5. Prezintă, în 30 –50 de cuvinte, atitudinea autorului față de tabloul de pe perete, aşa cum reiese din​