Renart şi negustorii de peşte Târziu, când frunza se usucă Şi dulcea vară e pe ducă, Când iarna se întoarce iar, Veni acasă şi Renart. Dar era trist din cale-afară, Că-i sufla vântul prin cămară. Nici pe-o măsea n-avea merinde, Nici ce lua, şi nici ce vinde. Deci trebuia să facă rost, Ca să nu piară de-atât post. Aşa cum ştie, pe furiş, S-a strecurat prin păpuriş, Pe lângă râu, dinspre pădure, Doar de-o găsi ceva să fure. [...] Se uită-n jos, se uită-n sus: Vânatul pare-aiurea dus. Lâng-un hăţiş, îngrijorat, Renart se pune pe-aşteptat. Şi iată-acuma că zăreşte Căruţa care-aduce peşte, A unor negustori cu stare. Se întorcea, cred, dinspre mare, De peşte proaspăt încărcată. Nimic de zis, marfă bogată: Scrumbii, ţipari, peşte de soi, Căci pescuitul era-n toi. Bǎtuse vântul priincios. Se pescuise cu folos. [...] Renart, vicleanul, cumpăneşte Cum să ajungă el la peşte. O ia-nainte vicleneşte, Când sare, când se mai târăşte. De nimenea n-a fost zǎrit. În drum, pe iarbă, s-a trântit Şi că e mort s-a prefăcut... Aşa hot nu s-a mai văzut! [...] Un negustor târziu îl vede, Iar celuilalt nu-i vine-a crede: - Vulpoi să fie sau dulǎu?" Şi celălalt:-Vulpoi e, zău. Ci haidem și l-om ridica. Oricâtă istețime-avea, Acuma nu poate scăpa Fără ca blana să ne-o dea!" [...] Apoi la drum iar au pornit Şi tare mult s-au veselit. [...] Renart râdea şi el, tăcut: Că de la spus pân-la făcut E multişor! Aşa, întins, Un coș cu dinții a deschis Şi treizeci de scrumbii a luat Pe care-ndată le-a mâncat. Nu le-a pus sare, nici muştar, Că se grăbea jupán Renart. Dar asta nu l-a mulțumit. Mai are el de pescuit. De-alt coş acuma s-a legat, Cu botul mi l-a dezlegat, Şi-acolo de țipari a dat: Peşte-n şiraguri înşirat. A tras vreo trei numaidecât, Le-a petrecut pe după gât, Le-a aşezat bine-n spinare... Şi-acum e gata de plecare! [...] Cu grijă-apoi făcându-şi vânt, S-a pomenit iar pe pământ, Cu spatele-ncărcat de peşte. Şi negustorilor vorbeşte: - Vă las cu bine, mulțumesc. Ce-a mai rămas vă dăruiesc!" Aceia, când îl auziră, De speriați, încremenirǎ. ,,- Vulpoiul, zic, ne-a tras pe sfoară!"
Și în căruță -l căutară
Dar el pe drum se depărtase
C-acum avea ce căutase .
Iar negustorii-s mâhniți tare.
In palme -si bat ,de supărare:
,,---Mai bună pază de făceam...''
,,---Da, zău , c-atât nu pagubeam ...' [...]
Aceștia -atâta-l fugăresc
Că pân la urma obosesc.
De prins ,ei astăzi nu l-or prinde,
Că Renart repejor o-ntinde.
iar când se-apropie de casă
Atunci și negustorii-l lasă
Și se întorc fără trufie¹,
Plouați, de marea lor prostie...

REZUMA FRAGMENTUL DE MAI SUS FOLOSIND PRONUME PERSONALE SI PRONUME PERSONALE DE POLITEȚE. SUBLINEAZĂ-LE CU DOUA CULORI DIFERITE .

AJUTOR URGENT E PT MÂINE URGENT ‼️‼️‼️ VA ROG ‼️‼️‼️

​