i, „Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopăr cel mult că se învaţă bine cu profesorul care inspiră simpatie, dar se învață în cele din urmă bine cu cel rău, de frică [...]. Mie îmi plăcea de pildă istoria și matematicile, dar amândoi profesorii de la aceste materii erat personalităţi lipsite de har. [...] Cel de matematică era un ingåmfat şi pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parcă ai fi zis că a intrat într-o biserică. Şi lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admiraţie de marii matematicieni ai antichității, dar şi de ai noştri de pildă despre Şerban Țițeica, pe care ii diviniza dându-ne să înţelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în acelaşi timp în ironii muşcătoare şi calificative care ne injoseau; că, de pildă, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge niciun Euclid, niciun Şerban Țițeica. „Bine că ai ajuns tu!" ii răspundeam eu în gând şi nu învățam nimic. „O să te lase corigent" îmi spuneau ceilalți speriați. „Ei si? O să învăt pe trimestrul trei şi o să fie silit să-mi dea zece şi îmi iese media de trecere. Si n-o să-i fac eu pe plac... [...] Pe trimestrul trei am început însă să învăț. Groaza de corigenţă era mai mare decât repulsia faţă de antipaticul profesor. Rămâneam seara singur în clasă şi învățam elementele li Euclid şi teorema lui Pitagora, care n-aveau nicio logică: suma pătratului catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei! [...] Pe această trudă a mea, mi-am pomenit că ne anunţă să ne pregătim de teză. Când în ziua respectivă ne-a dictat trei probleme pe care trebuia să le rezolvăm, o tăcere îngrozită s-a aşternut asupra clasei. [...] Am terminat cu o jumătate de oră mai înainte, am închis caietul și m-am rezemat de bancă, uitându-mă într-adevăr provocator la profesor. Pe urmă, m-am ridicat, am depus caietu pe catedră şi am ieşit. După teză, nimeni nu mă lua în seamă, nimeni nu discuta cu mine ce făcusem. Toți arătau jalnic, foarte puțini rezolvaseră una sau două probleme şi nu erau siguri că le-au rezolvat nici pe-alea şi niciunul pe toate trei. Eu, le-am spus, eu le-am rezolvat ." (Marin Preda, Profesorii, în Imposibila întoarcere) A.Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1.Menţionează sensul din text al expresiei să-i fac eu pe plac. 2.Indică, valorificând textul dat, cele două materii preferate ale elevul. 3. Explică de ce tânărului nu-i plăcea profesorul de matematică, utilizând informațiile din text. 4.Precizează atitudinea copilului, aşa cum reiese din secvența subliniată. 5.Prezintă în 30-50 de cuvinte, relația elev-profesor așa cum se desprinde din primul paragraf al textului. 250 200 cuvinte in care să argumentezi dacă ambitia este sau nu​