Prima zăpada Afară este din ce in ce mai frig. Soarele nu se mai zăreşte. Cerul este acoperit cu nori întunecaţi care vin peste oraş tot mai ameninţători. Frunzele veştede căzute pe jos se clatină încoace şi încolo în bătaia vântului rece. George şi Mioara ies pe poarta şcolii cântând un cântec vesel despre sosirea iernii. O ajung din urmă pe Dorina. Din când în când se opresc şi a- dună frunze galbene, portocalii şi pestrițe. Unele, jucăuşe în bătaia vântului, nu se lasă prinse. Ninge ! strigă deodată Mioara şi toţi îşi ridică privirile spre cer. De sus se cern fulgi mari şi albi de zăpadă. Vin rari, apoi din ce în ce mai mulți. Copiii admiră dansul lor ameţitor. Parcă sunt nişte fluturaşi argintii care coboară pe pământ de sus, din înaltul cerului. Ii urmăresc şi încearcă să-i prindă în palme. Au ajuns în faţa blocului. S-au oprit şi discută voioşi : Mergem mâine la săniuş? întreabă George. Să mergem azi! propune Mioara nerăbdătoare. Abia aştept să-mi fac un om de zăpadă! exclamă Dorina. Si am sa- nie nouă de la bunicul! Peste o oră erau pe deal. S-au strâns vreo cincisprezece băieţi şi fete din tot cartierul. Unii au adunat zăpadă şi construiesc o trambulină. Mioara şi Dorina ridică un om de zăpadă cât ele de înalt. Ii pun căciulă şi fular ade- vărate. Ce veseli sunt! Chiotele de bucurie răsună peste dealuri. Inserarea se lasă încet peste oraş, iar ei nu se-ndură să lase derdeluşul. 1. Citiți textul de mai multe ori. 2. Impărţiţi-l apoi pe fragmente. 3. Alcătuiți planul de idei. 4. Analizați substantivele şi verbele din propoziţia subliniată.