Mo Oaspeții primăverii In fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, Na răsărit, sub soare, un negru punct s-arată. E cocostarcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce, iubit prevestitor. El vine, se înalță, în cercuri line zboară Şi, repede ca gândul, la cuibu-i se coboară; lar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i şi-i zic:,,Bine-ai sosit!" In aer ciocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc Şi pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc. Ah! lată primăvara cu sânu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Şi cerul, şi pământul preschimbă sărutări Prin raze aurite şi vesele cântări! Vasile Alecsandr​