Pădurea de Alexandru Macedonski Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubeşte taina frunzișelor cu umbră dragă Şi nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi Decât pe-ngustele porece sub bolţile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă, Frumos e câmpul ce se-ntinde ca și o mare de verdeaţă, Frumoasă, marea liniştită sau cu talazul răzvrătit, Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit. Pădure, cine nu iubeşte suava ta melancolie, Tu ce ridici spre ceruri brațe visându-ți dulcea poezie, Și care om venind în tine nu se pricepe înălţat, Cu rănile în piept închise, cu doru-n suflet alinat? Spre soarele ce se ridică să cânt cu frunzele ce cântă, Cu paserile modulându-şi concertul lor neîntrecut, Cu şoptitoarele izvoare ce-n armonie se frământă Pe patul de-albe petricele ce le e vecinic așternut.......Care este rima din poizie?
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!