Doi prieteni împreună la un drum călătorind. Un urs le ieși-nainte, cu groază spre ei vind. Unul dintr-înşii, de frică, văzând ursul furios. Se sui şi se ascunse sus într-un copac stufos: Cellalt, într-acest pericol singur dacă s-a văzut. S-a-ntins la pământ îndată și in mort s-a prefăcut. Ursul dar totdeodată asupra lui cum sosi. Pe la nas, pe la ureche, se plecă a- I mirosi: lar el îşi ţinu suflarea, să nu-l simtă că e viu. că ursul mort nu mănâncă, după cum zic cei ce ştiu: Şi aşa, de mort gândindu-l, cum sta nesuflând lungit. Nicidecum neatingându-l. I-a lăsat şi a fugit: lar prietenul său, care sta in copacul stufos. După ce se duse ursul. I-a-ntrebat, dându-se jos: la spune-mi. mai frățioare, ursul ce lucru- pi şopti Când se puse la urechea-ti? (Si-ncepu a hohoti.) - Mi-a poruncit - el răspunse - să țiu minte să păzesc Şi c-un prieten ca tine să nu mai călătoresc." 3 cine relateaza întamplarea? la ce persoana a verbului este povestita?​