In clipa când Gherasim isi sfârsea lămuri-rile, clopotul batu de patru ori, vestind star-situl ultimului cart al zilei; acum incepea serviciul de noapte. Capitanul, care zabovise
La miezul noptii, când isi luă postul in pri-
in cabina sa scrie in jurnalul de bord, iesi pe
mire, toate i se pãreau cunoscute in juru-i, ca si când ar fi fost om de veghe o venicie - si cu
— Mihule, du-te de te culcă indat, că la cât i se preau mai cunoscute, cu atât simtea mai rece in spinare gheara unei nelinisti fara
miezul noptii intri de veghe.
La inceput, lui Mihu nu-i veni sã creadã. Pe
- Mihule! strigă Anton Lupan, de la cârmã.
urm, dându-si seama că Anton Lupan nu era
in noapte, glasul avea ceva tainic. Răsarise
din cei care sắ amageascã oamenii, incepu sa
de curând o bucată de lună târzie.
— Da, domnule!
sara intr-un picior pe punte, chiuind ca hai-
- Nimic. Voiam să stiu dacă esti acolo. Nu
- Mai incet, că aici nu esti la stână! il potoli
trebuie sã stai teapăn, că doar dacã e sã se
vada ceva, se vede de departe. Poti sã te mai
cârmaciul.
Apoi se intoarse spre capitan, scărpinân-
misti pe punte. Dacã ti se face urât, mai vino
du-se cu indoial in crestet:
Auzindu-le glasul, Negril, care dormea pe
- Domnule, poate nu e bine să-l punem de
undeva, in umbra, se salta in picioare, căsca,
la inceput chiar noaptea. Sã fi făcut măcar un
apoi se apropie de stapână-su, lipaind pe
cart de ziuă.
punte, si incepu sã i se frece de cizme.
- N-avea nicio grij, Gherasime. Tot de
- Hai, fii cuminte! Acum n-am timp de
veghe a fost cât a tinut ziulica... Dar bagã de seamă, Mihule, dacã te prind că nu adormi numaidecât, s-a zis cu veghea!
Musul cobori in cabina, se cătăra in pa-tul lui, îsi trase patura pana peste cap, inchi-se ochii, strânse pumnil si adormi la luteala, findă asa ii poruncise capitanul. Dar gân-
dul lui ramăsese afar, pe puntea umezita de abureala rece a noptii, sub pânzele care legau marea cu cerul.
Tânărul mus statea aplecat peste parapet, la prova', cu ochii atintiti inainte. Luna se ri-dica incet pe cer, ascuns sub pânze, si marea, ruginie la inceput, incepea sã se arginteze.
Era atta liniste, că se auzeau valurile, pâna
departe, murmurând domol, cu o mie de gla-suri. Sub bompres, etrava tia apa, fosnind tainic. Câte un val se spărgea in bordaj', alene, si vântul ii prindea jerba alba, spulberând-o
ín scântei ude.

Spre rasärit, in lumina lunii, cerul era pa-lid, laptos ca varul. Mai sus, bolta se albãstrea si lãsa sa se vada stele razlete, parea miscã-toare, care se fereau cu teama din calea ca-
Mihu ramase aça o vreme, cu ochii când la cer, când la mare. Dormeau toti pe corabie, iar el cu capitanul le tineau soarta in mână. Era rece a naibii gheara aceea care-l râcâia in spi-nare! Arar, câte o stea mică se desprindea de pe bolta, ca o frunza firava scuturata de vântul toamnei, si dupã ce lãsa in urmă o dâră nesi-
gura, se stingea deasupra valurilor: incolo nu se vedea nimic, cât era de lung orizontul si de
- Domnule, intreb musul, dând o fugă la pupa?, dupã ce se incredintase ca nici măcar o vedenie nu le-ar fi putut tia calea, stelele care cad sunt sufletele mortilor? Aça am au-zit, dar parcã nu-mi vine a crede s fie pe cer atâtea stele câte suflete sunt pe lume, findă se cuvine sã punem la numaratoare si dobi-
toacele, si gâzele, nu numai oamenii.
- Nu, Mihule, stelele căzătoare sunt me-teoriti, frânturi care se desprind din unele astre si rătaces far nicio lege in nemărgini-
rea văzduhului. Viteza lor e atât de mare, incât
din frecarea cu aerul se aprind si se mistuie.
aer si se pierd fará urm...
Cele mai mude stele cazatoare se topes in Aici, Mihu tresa. Frau schli mari si se re-pezi speriat la prova. Era o stea care azuse in pezie si nu voia sã se sting? Valurile o sal tau.
marea sclipea, sugubeata, facând cu ochiul
celolalte stele. Se vedea impede, in stanga
compresului, din ce in ce mai luminoasá. si iata cã, deodat, sub ea se ivi incã una, par. cá rasărita din apa. Ei, dar a doua nu mai era alb, ci rosie, ca un felinar de corabie.
— Domnule, ce sã fie asta?
Capitanul lasă o clipa cârma si se apropie de parapetul Sperantei®.
- E un vapor. Nu-fi fie teamắ, o sã treaca departe, prin stanga noastra; pesemne se duce la Odesa.
- Nenea Gherasim m-a invătat cum să re-
cunose corabile si nu mi-as fi pierdut capul.
Dar n-am inteles ce-i lumina aceea albă.
- Gherasim a uitat să-ti spună că vapoa-
rele, spre deosebire de corabii, mai au si o lumina alba pe catargul din prova. De acum inainte sa tii minte.
Rezumatul textului in 80-120 de cuvinte,va rog,urgent!