2. Pune verbele dintre paranteze la modurile şi timpurile corespunzătoare, astfel încât exprimarea să fie adecvată: Ştiu - (a urma. _) pentru noi ea cu vioiciune - că o nenorocire (a fi .___), dar sufletul mi (a se umple___ ) în ochii lui, fie ei chiar încruntaţi, şi (a se __). Nu eu din mine însămi amândoi că ne-am văzut şi (a se vedea_. de o nespusă dulceaţă când (a privi_____ cutremura_ (a voi______ când mâna lui mă (a atinge_ ), nici nu voinţa lui mă siluieşte, ci o soartă neînduplecată ne (a ţine_ sub stăpânirea ei, şi (a nu putea când (a sta_. _) altfel decât cum putem. Îmi arde pământul sub picioare __) astfel, pe ascuns venită, cu dânsul, şi totuşi viaţă pentru mine (a fi_____ numai clipele petrecute cu dânsul; de aici înainte totul (a fi__ mistuitoare, dorinţă fierbinte. Nemaiputând (a purta__ Face ...), nu-mi mai rămâne decât (a fugi__ ___) zbuciumare, nelinişte ) ruşinea pe care eu însămi (a-şi _) din lume, fie în mormânt, fie tăinicia unei mânăstiri. Trică dragă, fratele meu cel dulce, (a nu osândi_ mângâia_ pe mama noastră cea bună şi plângi şi tu dimpreună cu noi! __), ​