„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc, Ş-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.
Dintr-o peșteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară, De pe muchie, de pe stâncă, chipuri negre se color; Muşchiul zidului se mişcă... pântre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
