CONTINUAREA TEXTULUI-- Cuvintele-i sunt însoţite de fulgere şi trăsnete. Marea se tulbură şi fierbe. Furtuna se dezlantuie. Pământul, zguduit, se crapă. Valuri uriaşe se lovesc de stâncile din ţărm, urland. Cerul ca smoala se despica în sus, în slavi se vede Zeus, turbat, cu fulgerele-n mâini. lară pe stâncă Prometeu stă neclintit şi fără teamă, înlănţuit, şi strigă-aşa: Nu m-ai învins deloc, stăpâne... Oamenii au să vieţuiască şi peste mii şi mii de ani... Tu însă, Zeus, ai să pieri... Ecoul munţilor li duce cuvintele din stâncă-n stâncă, până în sate şi oraşe. Le aud oamenii şi-i poartă cuvintele tot mai departe: Tu însă, Zeus, ai să pieri!...."​