Tot înaintând pe Via Appia, Doris, Iulia și Luca încearcă să descifreze cât mai multe inscripții de pe pietrele funerare aflate pe marginea drumului, inscripții care descriu, pe scurt, viața celui îngropat. Cei trei prieteni recunosc anumite cuvinte care există și în limba română, dar nu mai au întotdeauna același sens. Grupați-vă în perechi și identificați în fragmentele de inscripții de mai jos cuvintele referitoare la armată, care au fost împrumutate și în limba română, aflați sensul lor în latină – folosind informațiile de la Fuit olim sau de la Auxilia, apoi verificați înțelesul lor în limba română. S-a păstrat sensul latinesc, s-a modificat ori s-au adăugat înțelesuri noi? Explicați, pe scurt, fiecare caz.
Model:
lat. cohors – rom. cohortă: Cohortă = 1. (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune – același sens ca în latină, pentru că se referă la aceeași realitate. 2. (În trecut) Trupă de cercetași formând o unitate, parte a unei legiuni. – sens mai larg, dar menținându-se în domeniul militar. 3. (Fig.) mulțime – sens generalizat, iese din domeniul militar.
Aurelius Victor eques militavit annos X turma Herculani...
Iovi Optimo Maximo, Marcus Ulpius Octavius veteranus...
Severus Florentius miles cohortis III urbanae...

AUXILIA – REPERE
capere = a prinde

cuneus,-i = cui, unghi

formare = a forma

orbis, -is = cerc

repellere = a respinge

turma = escadron de cavalerie, cuprinzând treizeci de călăreți (aici ablativ „[în] turma“)

Forme de organizare comunitară. Relația urban-rural. Viața privată
Romanii înstăriți locuiau într-o vilă (villa) aflată în afara orașului, decorată cu fresce și mozaicuri, având un întins domeniu agricol și sclavi care să-l lucreze. Viața lor se desfășura în lux.
Nu la fel era viața unui om de rând, care avea o proprietate mică din care abia își putea hrăni familia. În plus, de multe ori stăpânul casei se înrola în armată, ceea ce ducea la imposibilitatea celor rămași de a se ocupa de pământ. Bogații zonei cumpărau aceste pământuri, devenind latifundiari.
Nici la oraș nu era o viață mai ușoară pentru locuitorii lipsiți de avere. Cei mai mulți locuiau, cu toată familia, într-un soi de „garsoniere“ închiriate (desigur, fără baie și fără bucătărie!), în blocuri de câteva etaje (insulae).