👤

Menționează felul apozițiilor din versurile de mai jos, analizând părțile de vorbire prin care se exprimă.
„Lună tu, stăpân‑a mării, pe a lumii boltă luneci
Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci.“
Mihai Eminescu, Scrisoarea I

„Și din neguri, dintre codri, tremurând s‑arată luna:
Doamna mărilor ș‑a nopții varsă liniște și somn.“
Mihai Eminescu, Scrisoarea III

„Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,
Fiică stearpă a‑ntâmplării, lună, soră cu pământul,
În zadar de mii de veacuri, tu cu raze‑mprumutate
Fermecat‑ai paraziții uriașului tău frate!“
G. Topîrceanu, Apostrofe la Lună


Răspuns :

a. "Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Și gândirilor dând viață, suferințele întunerici."

Mihai Eminescu, Scrisoarea I

___

[Lună] baza apoziției tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viață, suferințele întuneci.

  • stăpân-a a mării - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "stăpână " însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "a mării" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival genitival (a cui stăpână?)

b. Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:

Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn.

Mihai Eminescu, Scrisoarea III

___

[Lună] baza apoziției tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viață, suferințele întuneci.

  • stăpân-a a mării - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "stăpână " însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "a mării" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival genitival (a cui stăpână?)

c. Glob răcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,

Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,

În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate

Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!

___

[Glob rătăcitor de stâncă rece] baza apoziției, tristă ca mormântul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună*❗, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziţii uriaşului tău frate!

  • fiică stearpă a-ntâmplării - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "fiică" însoțit de termenii subordonați:

- adjectivul "stearpă" cu funcția sintactică de atribut adjectival (ce fel de fiică?);

- substantivul comun "a-ntâmplării" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival genitival (a cui fiică?);

  • lună - apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun
  • soră cu pământul - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "soră" însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "cu pământul" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival.

❗***În topica obișnuită, ar fi fost așa: Lună, soră cu pământul, glob rătăcitor, [...] fiică stearpă a-ntâmplării", baza ar fi fost "lună", iar apoziția: soră cu pământul, glob rătăcitor, [...] fiică stearpă a-ntâmplării".

*** Prima secvență este mereu baza construcției, iar cea de-a doua este apoziția. Apoziția este obligatoriu postpusă bazei sale (se afla după bază). Schimbând ordinea cuvintelor, se schimbă și rolul lor (vezi exemplul notat cu *).

Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!


ID Learners: Alte intrebari