👤

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți construcția unui personaj din harap alb.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– încadrarea în contextul epocii (EPOCA MARILOR CLASICI - doua dintre ideile junimiste care se reflectă în operă);
– apariție și importanță (anul publicării, publicație), locul în creația scriitorului, conexiuni cu mitologia și lit. universală;
– două trăsături care să ateste apartenența operei la specia basmului cult (antropomorfizarea și autohtonizarea fantasticului și prelucrarea în manieră originală a temei luptei dintre bine și rău din basmele populare);
– două aspecte care susțin încadrarea operei în clasicism (echilibrul compozițional, funcția etică și estetică a limbajului/mesajului) și unul care sa susțină încadrarea în realismul folcloric (arta narativă- oralitatea);
– Menționarea temei și comentarea a două episoade/secvențe;
– analiza a patru elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative pentru specia basmului (de exemplu: titlu, acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice


Răspuns :

Răspuns:

"Construcția Personajului Harap Alb în Contextul Epocii Marilor Clasici"

Publicat în anul 1877, în plină Epocă a Marilor Clasici, "Harap Alb" de Ion Creangă devine o piesă esențială a literaturii române, reflectând două idei junimiste semnificative: promovarea folclorului și a identității naționale. În acest eseu, vom analiza construcția personajului Harap Alb în contextul epocii menționate, evidențiind aspectele mitologice și literare care îl definesc, trăsăturile specifice basmului cult și încadrarea în curentele literare ale vremii.

Harap Alb face prima sa apariție într-un moment cheie al literaturii române, marcând o perioadă de revigorare culturală și promovare a tradițiilor. Într-o societate aflată sub influența romantismului și a curentului junimist, personajul devine un simbol al forței, curajului și aspirațiilor naționale. Publicat în revista "Convorbiri Literare" în 1877, basmul contribuie la consolidarea folclorului românesc și la conturarea unui imaginar colectiv.

Harap Alb se înscrie într-un context literar mai amplu, conectându-se cu mitologia și literatura universală prin elemente specifice basmelor. Antropomorfizarea, evidentă în personificarea elementelor naturii și a animalelor, conferă basmului o dimensiune fantastică și atemporală. Autohtonizarea fantasticului este reflectată în modul în care tradițiile și miturile românești sunt integrate în narațiune.

Basmele culte au anumite trăsături definitorii, iar "Harap Alb" nu face excepție. Autohtonizarea fantasticului se evidențiază prin folosirea elementelor specifice mitologiei românești, transformând basmul într-o operă ancorată în identitatea națională. Prelucrarea originală a temei luptei dintre bine și rău adaugă o nuanță distinctivă, menținând totuși structura clasică a basmului.

Pe de altă parte, basmul "Harap Alb" împrumută elemente clasice, evidențiind echilibrul compozițional și funcția etică și estetică a limbajului. Aceste caracteristici îl plasează în sfera clasicismului, demonstrând preocuparea pentru armonie și mesajul moral. Realismul folcloric este susținut de arta narativă a lui Creangă, marcată de oralitate și expresivitate.

Tema basmului gravitează în jurul inițierii și maturizării eroului. Episoadele în care Harap Alb trece prin încercări și învață lecții de viață subliniază profunzimea narativă și complexitatea personajului. De exemplu, în secvența cu Făt-Frumos Cel Istovit, Harap Alb învață că virtutea și perseverența sunt esențiale în depășirea obstacolelor.

Structura narativă este susținută de elemente semnificative precum incipitul, care introduce personajul și conflictul, și finalul, care evidențiază transformarea eroului. Relațiile temporale și spațiale sunt bine conturate, contribuind la coerența poveștii.

În concluzie, "Harap Alb" de Ion Creangă reprezintă o operă complexă și semnificativă în contextul Epocii Marilor Clasici. Construcția personajului Harap Alb, ancorată în mitologia și literatura românească, reflectă trăsăturile basmului cult și contribuie la promovarea identității naționale într-o perioadă de renaștere culturală și literară.