Va rog. Doi idei principale din text.

Bătrânul deschise uşa şi intrară amândoi într-o odaie destul de încăpătoare, ce se întindea pe toată lungimea cabanei. Heidi azvârli hainele în şifonier cu atâta nepăsare, de parcă ar fi vrut să le amestece în vălmăşagul¹ acela, spre a nu le mai găsi niciodată. Apoi, rotindu-şi privirea prin odaie, întrebă: Eu unde o să dorm, bunicule? Unde vrei, răspunse bătrânul. Fetilei î plăcu răspunsul. Cercetă cu atenție întreaga încăpere şi deodată ochii ei descoperiră, lângă patul bunicului, o scăriță. Se sui pe ea şi pătrunse în pod, unde, în dreptul unei grămezi de fân? proaspăt, cu miros îmbietor, se ridica o lucarnă rotundă, prin care se vedea întreaga vale. Aici vreau să dorm, bunicule! strigă Heidi, fericită. Vino și tu să vezi ce frumos e aici! Ştiu, răspunse bătrânul cu voce domoală. Vreau să-mi fac patul, nu-mi aduci un cearșaf? Păi, să-ți aduc, ce să fac... spuse bătrânul și, scotocind cu răbdare prin dulap, găsi, în cele din urmă, o bucată de pânză aspră. Se sui cu ea în pod unde, între timp, fetita își pregătise lângă lucarnă un culcuş de toată frumuseţea. - E bine făcut, spuse el; uite, ți-am adus și un cearşaf, ia-l şi întinde-l. Bucata de pânză era atât de grea, încât fetița abia o putu ridica de jos. Cum însă era destul de mare, îi strecură marginile sub grămada de fân, în aşa fel încât culcuşul semăna acum cu un pat în toată regula. Dar ce-ai zice dacă am mânca întâi ceva? întrebă bunicul. Prinsă cu pregătirea patului, Heidi uitase de toate, dar vorbele bătrânului avură darul să-i aducă aminte că e lihnită de foame. Dimineata, în zori, înainte de plecare, mâncase o bucată de pâine și băuse o ceașcă de cafea cu lapte; de atunci, însă, bătuse atâta amar de drum, fără să pună nimic în gură și asta îi stârnise o poftă de mâncare nemaipomenită. De aceea spuse repede: Da, n-ar fi rău. Atunci, dacă suntem de aceeaşi părere, să coborâm." ​