5) Consideri că pisica descrisa este personificata?Care sunt trasaturile ei umane. A intrat acum două luni în casă, cu tihnă şi sim- plicitate. Venea pentru întâia oară și totuși s-ar fi zis că a mai fost şi că-i aparținuse ceva din apartamen- tul nostru, atât de familiară îi era căutătura galbenă, atât de sigur pasul, mut şi lin, cu care îşi ducea silu- eta de catifea prin odăi. Împărăteasa pământului întreg nu ar putea să aibă o gleznă mai fină, o linişte mai aristocratică, o stăpânire de sine mai liniştită, un stil mai suav decât pisica noastră străină. -De unde vii tu, neagră ca bezna tare și suplă ca o ceaţă din întunecime și cum s-a întâmplat să-ți alegi tocmai căminul nostru sălaș¹? Ai mai fost vre- odată pe la noi, pe când lipseam, în timpul somnu- lui nostru sau al călătoriilor noastre pe lacurile dintre trestii? Cum de-ai nimerit aici? Poate că te-a trimis cineva, pe care nu-l cunoaştem și care se gândeşte la noi... - Miau! răspunde pisica și luminile de aur ale ochilor ei lunatici² s-au ridicat spre noi, cu ştiinţa că întâlnesc privirea noastră. [...] - Fiindcă venişi neașteptată, fii bine-venită, mâță. Uite sofaua³: ți-o dăruiesc. Uite oglinda, în care ai să te găteşti. În farfuria de porțelană cu două flori de smalt vei avea un izvor de apă pentru gurița ta, ca o foaie de garoafă palidă şi roză. Copiii ți-o vor umple în fiecare zi cu donița lor de cristal. Uite copiii... Miau! răspunde pisica, miau! Blana ei de lutră5 s-a desfăcut de-a lungul şi înce- pând cu tâmpla şi sfârşind cu sfârcul cozii, mâţa trece de câteva ori şi se întoarce, frecându-şi blana caldă de picioarele lor goale până la genunchi. Baruțu, care n-a mai văzut pisică, e adânc miş- cat, şi Mițura, care a mai văzut pisicile pestrițe, e impresionată de culoarea ei, negru-n negru, de mănuşile de velur ale labelor, moi ca nişte pensule de pictură. Bunica ştie mai multe lucruri adevărate ca noi și tălmăceşte pisica şi culoarea ei, purtă- toare de noroc. - Pisica nu a mai plecat de la noi. Pe o pernă mare de mătase, ușoară ca o umbră cu broderii de fir, ea doarme zi și noapte, ca și cum trebuie să se odih- nească toată viața de o grea opintire, pe care a făcut-o din răsputeri într-altă existenţă. Și pentru că noi muncim fără răgaz, ne bucurăm că putem adăposti idolul8 inefabilº al repaostilui și al lenei surâzătoare în gospodaria noastră de unelte. Camera unde doarme pisica am împodobit-o cu moaştele ¹0 noastre de preț: candela, cărţile, icoa- nele, amintirile de la bătrâni, ceasornicul cu bătaia rară de dom¹1, preșurile de lână tărcată, ca niște drumuri scurte boite¹2 cu soare. Un ciucure de borangic al şervetului mesei gâdilă urechea pisicii, oprită ca un fluture negru pe tâmpla ei cu mustăți. - De ce face aşa pisica? - Toarce ca fusul, murmură ca marea, cântă ca vântul, şuieră ca grâul. Aşa face pădurea, așa curge apa, aşa geme salcia şi bombăne furtuna. În som- nul ei, cu auzul la pământ, mâța ascultă vioara lumii, care cântă pretutindeni, în cele de sus şi-n cele de jos, în prăpastie și-n piscuri şi-n creasta tăriei, şi visul ei se aude ca un ecou al viorilor din ţărână şi ape...​