👤

C. Acelaşi loc iubit umbreşti
Și-un colt de cer întreg cuprinzi,
Nuc falnic, strajă din povești,
Deasupra casei părinteşti
Aceleași crengi întinzi...
De veacuri fruntea nu ți-o temi,
Ții piept când vin furtuni năval
O, de-ai putea să mai rechemi
La poala ta și-acele vremi
De trai patriarhal!
Acel şirag de mândre veri
De cari mi-aduc aminte-abia
Asemeni unor dragi păreri
Ce-au legănat în mângâieri
Copilăria mea...
O, de-ai putea să mai aduni
Alaiul de copii vioi
Ce-n horă se-nvârteau nebuni
Și toamna făureau cununi
Din veștedele-ți foi! [...]
De mult s-au risipit și-acei
Bătrâni ce-n umbră ți-au stătut
La sfaturi cu părinții mei,
Și frunza ce-o călcară ei
Țărână s-a făcut!
Străjer măreț, mai ți-aminteşti?...
Tu singur, încă neînfrânt,
De-amar de ani adăposteşti
Ruina casei părinteşti
Pe care azi o cânt!

in aceasta poezie sunt exprimat direct sentimente de..?
urgent va rog


Răspuns :

Răspuns:

In aceasta poezie sunt exprimate sentimentele de autor

Răspuns:

În această poezie sunt exprimate direct sentimente de nostalgie și dor. Poetul își amintește de copilăria petrecută într-un loc iubit, sub umbra nucului falnic, și își dorește să poată rechema acele vremuri de trai patriarhal și să adune din nou alaiul de copii vioi. Totodată, poetul vorbește despre trecerea timpului și despre faptul că acei bătrâni și frunza călcată de ei s-au risipit, iar ruina casei părintești rămâne ca un simbol al amintirilor și al trăirilor trecute