Faceti rezumat la acest fragment:
„În timp ce încerca noi pieptănături, Gretel descoperise un ou micuț, nu mai mare decât vârful unui ac. I-l arătă mamei, care se uită degrabă prin părul ei, despărțindu-l grăbită în șuvițe, înainte de a se îndrepta spre Bruno și a face același lucru și cu el.
— O, nu-mi vine să cred, zise mama furioasă. Știam că așa se va întâmpla într-un astfel de loc.
Se dovedi că atât Gretel, cât și Bruno aveau păduchi; Gretel trebui să fie tratată cu un șampon special care mirosea oribil, după care rămase în camera ei ore întregi, cu ochii lăcrimând.
Și Bruno fu șamponat, dar după aceea tata hotărî că ar fi cel mai bine să taie răul de la rădăcină, astfel că luă o lamă și îl rase pe Bruno în cap, acțiune ce-l făcu să plângă. Nu dură mult și privea cu groază cum părul îi zbura din cap și ateriza pe dușumea la picioarele lui, dar tata spunea că de exact așa ceva era nevoie.
După aceea, Bruno se privi în oglinda de la baie și simți că-i vine rău. Capul îi arăta oribil, pentru că era chel, iar ochii păreau enormi. Aproape se sperie de ceea ce reflecta oglinda.
— Nu-ți face griji, îl asigură tata. O să crească la loc. E nevoie doar de câteva săptămâni.
— Murdăria de aici a provocat asta, zise mama. Dacă unii oameni ar putea să vadă efectul pe care îl are locul ăsta asupra noastră, a tuturor!
Când se privise în oglindă, Bruno nu se putuse abține să observe cât de mult semăna cu Shmuel și să se întrebe dacă nu cumva toți oamenii din partea cealaltă a gardului avuseseră păduchi, de aceea aveau capetele rase.
Când în ziua următoare își văzu prietenul, Shmuel începu să râdă de el, ceea ce îi scăzu și mai mult încrederea în sine.
— Acum arăt exact ca tine, zise Bruno trist, ca și cum era ceva îngrozitor de admis.
— Doar că ești mai gras, admise Shmuel.”