În zarea senină, clopotele cântă,
Cu sunete dulci, în ritm de mătăsuri,
Vorbește natura, în armonie sfântă,
Într-o simfonie de culori și arome pure.
Clopotele bat, în taină și în zori,
Chemându-ne la viață și bucurie,
În fiecare sunet, se ascunde un nor,
Ce aduce speranță și iubire-n inimie.
Ele cântă în cor, într-un dans fermecător,
Înălțându-se spre ceruri, cu gingășie,
În fiecare sunet, se simte un dor,
De a trăi în armonie și frumusețe.
Clopotele ne aduc amintiri de demult,
De Crăciunuri și sărbători fericite,
Ele ne încântă sufletul și ne îndemnă să luptăm,
Pentru pace, iubire și fericirea noastră unite.
Aceasta este esența poeziei "Clopotele" de Otilia Cazimir, într-un mesaj liric. Sper că îți place!
