Răspuns:
În inima unei păduri înmiresmate de aromele primăverii, un veveriță sprintenă numită Zara își croia drum printre frunzele moi și verzi ale copacilor seculari. Coada-i pufoasă se mișca agil în ritmul pașilor săi jucauși, iar ochii sclipitori ca două boabe de ghindă reflectau uimirea ei constantă pentru frumusețea naturii.
Cu blana ei cenușie strălucitoare, Zara era o apariție ageră și vioaie în lumea sălbatică. În fiecare dimineață, își începea ziua cu o căutare entuziastă a ghindelor delicioase, pe care le aduna cu dibăcie și le ascundea în locuri secrete, între crengi și în mici ascunzișuri.
În timpul serilor liniștite, veverița se retrăgea în cuiburile ei confortabile, alcătuite cu pricepere din frunze și crengi uscate. Acolo, în intimitatea lăcașului său, Zara visa la aventuri nebănuite și la surprizele ce-i așteptau în lumea nevăzută de dincolo de ramurile înalte.
Într-o zi de vară, veverița jucaușă a întâlnit o mierlă cântătoare pe o creangă umbroasă. Privirile lor s-au intersectat, iar o prietenie neașteptată s-a născut. Zara a învățat de la mierlă cântecele pădurii, iar mierla a beneficiat de agilitatea și veselia veveriței.
Zilele treceau cu bucurie și armonie pentru Zara, care împărțea cu generozitate energia ei contagioasă cu toți locuitorii pădurii. Prin jocul ei vioi și privirea plină de curiozitate, veverița devenise un simbol al vieții și vitalității în frumoasa lume naturală în care trăia.
Astfel, povestea veveriței Zara s-a transformat într-un cântec adorabil al naturii, unde joaca, prietenia și descoperirea continuau să danseze împreună cu frunzele vânturate ale pădurii fermecate.
