Răspuns:
Era odată un maidanez,
Cu blană toată ciufulită și rea,
Într-un maidan el locuia,
Cu toți prietenii lui se distra.
Era maidaneza o doamnă frumoasă,
Cu o mustățică fină și măiastră,
Împreună, pe maidan, dansau,
Făcându-i pe toți să râdă și să strige "bravo!".
În fiecare zi, pe maidan petreceau,
Sălbăticia lor o lumea admirau,
Și deși erau câini fără stăpân,
Fericirea lor nu avea hotare și plan.
Cu coada veselă în sus se perindau,
Pe maidanul acela se simțeau acasă,
Cu sărituri și alergări, se jucau și se distanau,
Făcându-i pe oameni să zâmbească-n hohote și să-i încurajeze cu glasul.
Deci, dacă vreodată vezi un maidanez,
Cu maidaneza lui într-un maidan, fii generos și te înclinez,
Pentru că în veselia lor și în râsul lor sincer,
Găsești bucurie și sufletul umanului pur și sincer.
