Răspuns:
Era o zi friguroasă de iarnă și fulgii de zăpadă cădeau lin pe pământ. M-am așezat pe o bancă și am început să vorbesc cu un fulg. I-am spus că sunt fascinat de frumusețea și unicitatea lui. Fulgul a răspuns că fiecare dintre noi, fulgii, suntem unici și călătorim pe drumuri nevăzute de ochiul uman. Am întrebat fulgul cât timp trăiește și mi-a spus că existența lui este efemeră, dar că își aduce bucurie în timpul scurt pe care îl petrece pe pământ. Am continuat să discutăm despre natură și despre cât de importantă este fiecare componentă a ei. Fulgul mi-a amintit să mă bucur de frumusețea fiecărui moment și să apreciez lucrurile mărunte din viață. În cele din urmă, fulgul a continuat să cadă, dar am rămas cu o amintire prețioasă și cu o învățătură despre fragilitatea și efemeritatea vieții.
