Răspuns:
În ultimele două strofe, vocea ficțională exprimă o tristețe profundă și o dorință de a fi înconjurată de căldură și lumină. "Focul s-a stins, și-afară-i ger" sugerează că focul, care este un simbol al căldurii și vieții, s-a stins, lăsând în urmă doar frigul aspru al iernii. Acest contrast între căldură și frig amplifică sentimentele de izolare și tristețe.
De asemenea, în ultimele două strofe, putem observa și utilizarea figurii de stil numită personificare. "Vântul bate, iarăși plouă" dă viață elementelor naturii, conferindu-le calități umane. Această personificare sugerează că natura însăși pare să fie împotriva vocea ficționale, adăugând și mai mult la sentimentele de tristețe și disperare.
În ansamblu, ultimele două strofe ale poeziei "Mezul iernei" exprimă o stare de melancolie și dorința de a scăpa de asprimea iernii. Aceste strofe ne transmit o imagine puternică a frigului și tristeții, iar utilizarea figurilor de stil adaugă profunzime și emoție în exprimarea acestor sentimente.
Explicație:
Coroana
