Răspuns:Era odată într-un mic sat, locuia o bătrânică numită Maria. Ea trăia singură și avea o inimă plină de bunătate. Într-o zi, un tânăr pe nume Andrei a venit în sat. Andrei era străin și nu cunoștea pe nimeni. El se simțea singur și trist.
Maria l-a observat pe Andrei și a simțit o legătură cu el. Ea a înțeles că Andrei avea nevoie de sprijin și afecțiune. Așa că, fără să stea pe gânduri, a mers la el și i-a oferit o cană cu ceai cald. Au început să vorbească și Maria l-a ascultat cu atenție pe Andrei, fără să-l judece.
Pe măsură ce timpul trecea, Maria a devenit un sprijin de încredere pentru Andrei. Ea l-a ajutat să se integreze în comunitate și să-și găsească un loc de muncă. În fiecare zi, Maria îi arăta empatie și îl încuraja să nu renunțe.
Datorită gesturilor de empatie ale Mariei, Andrei a început să se simtă mai bine și să-și recapete încrederea în oameni. El a realizat că există oameni buni și că nu este singur în lume.
Povestea lor de empatie a inspirat și alți oameni din sat să fie mai atenți și mai deschiși față de cei din jurul lor. Gesturile mici de empatie au creat o comunitate mai unită și mai iubitoare.
Această poveste ne amintește că empatia poate schimba viețile oamenilor. Fiecare dintre noi poate face o diferență prin simplul act de a ne pune în locul celuilalt și de a arăta compasi
Explicație:
