analizati verbele din poezia lacrimii de octavian goga (Verbele) Copilaria mea pierduta Demult, prin raristea de tei si-a dus, cu rasul ei navalnic, si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii, Oricate vifore ma frang, Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele Acuma-n suflet se cobor, si-mpotmolind-se-n adancuri isi sap-acolo taina lor...
incet s-aseaza randuri-randuri Sub valul jalnicei uitari, Ca bobii de margaritare in fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata Mi le urneste-al vremii mers, Țesandu-le stralucitoare in haina alb-a unui vers...
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!