3. Completeazä spațile, folosind cuvinte din poezia "Iarna pe uliță" de George Coșbuc
Poetul prezintä atmosfera de iarnắ în primele două strofe: ninsoarea a-nceput de ieri să cadă câte-un fulg, acum a stat.
Pe coastă vin copiii cu multe sănii.
Ei se-nping și sar râzând și prin zăpadă fac mătănii.
De bucurie, copii fac gură ca roata morii și se pornesc de-a valma precum vrăbiile care se gâlcevesc atunci când norii vestesc ploi.
La un moment dat răsare un copil foarte mic. Are o haină măturând pământul, iar căciula este mare cât o zi de post.
Ceilalți copii se amuzắ de cum era pierdut, fiind asemuit cu un Barbă-cot, deoarece hainele îi erau mari.
Salvarea pentru micul copil este apariția unei bătrâne care îi ceartă pe copiii mai mari. lar pe Barbă-cot îl ia de mână și îl protejează.
Copiilor ștrengari de la săniuș li se adresează urarea: "vedea-i-aș mari" deoarece gălăgia lor produce bucurie sătenilor.
Explicație
Poezia "Iarna pe uliță" de George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat!
Nu e soare, dar e bine,
Și pe râu e numai fum
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum!
Sunt copii cu multe sănii,
De pe coastă vin țipând
Și se-mping și sar râzând
Prin zapada fac matanii
Vrând-nevrând!
Gură fac ca roata morii
Și de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureșe, când norii
Ploi vestesc!
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puși
Cei mai mici, de foame-aduși,
Se scâncesc și plâng grămadă
Pe la uși!
Colo-n colț acum răsare
Un copil, al nu știu cui,
Largi de-un cot sunt pașii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i!
Haina-i măturând pământul
Și-o tărăște-abia, abia
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Și s-avântă, și se crede
Că-i bărbat!
Cade-n brânci și se ridică
Dând pe ceafă puțintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el!
Și tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ții!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chitește
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvălește
Pe-ntrecut!
Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa șapte sate
Adăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,
Alții-n glumă parte-i țin
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creștin!
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Și încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Și ea ce-i.
S-oțărăște rău bătrâna
Pentru micul Barbă-cot.
Ați înnebunit de tot
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Și-apoi zici că ești român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Ca pe-o bufniț-o-nconjoară
Și-o petrec cu chiu cu vai,
Și se țin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-și păzească drumul lor!
Râd și sar într-un picior,
Se-nvârtesc și țipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba și-a uitat învățul:
Bate,-njură, dă din mâini:
Dracilor, sânteți păgâni?
Maica mea! Să stai cu bățul
Ca la câini!
Și cu bățul se-nvârtește
Ca să-și facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Și mulțimea năvălește
Iarăși stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân și face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc și câinii
De prin curți, și sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirați bătrânii
Din bordei.
Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ștrengari.
Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
Succes! ⚘️
