👤

fa o povestire cu textul ăsta:
caietul lui Mihai
Clopoţelul întârzia să anunţe începutul următoarei lecții. Elevii alergau, săreau peste bănci, de ridicaseră în aer tot praful podelelor. Ca să-l stârnească şi pe Mihai la joacă, unul dintre colegi îl apucă de păr şi îl zgâlțâi un pic. Mihai nici n-a întors capul să vadă cine-i. A urcat pe prima bancă şi a strigat: A venit profesorul Aron Pumnul! Dintr-odată s-a făcut linişte. Toți știau că Aron Pumnul este grav bolnav şi nu venise la liceu de câteva săptămâni. Cine ti-a spus? E o născocire a ta! La poarta liceului e trăsura domniei sale! Au dat buzna cu toții la ferestre. Peste puțină vreme, în clasă a intrat profesorul mult iubit. Avea o înfă- tişare melancolică, era slăbit. Elevii de la liceul din Cernăuți nu aveau manuale de gramatică și litera- tură română. Ei învățau din conspectele pe care le făceau la lecțiile lui Aron Pumnul. Profesorul i-a privit cu blândeţe, a încercat să înceapă lecția, dar i s-a făcut și mai rău. Liceenii l-au condus până la poartă, l-au ajutat să urce în trăsură. Caii însă n-au pornit din loc. Profesorul căuta cu privirea pe cineva. Simțea că acel cineva este prin preajmă. Și iată că privirile lor s-au întâlnit. Privirile lui Aron Pumnul şi ochii mari şi negri ai lui Mihai. Profesorul i-a făcut semn să se apropie. - Tu, Mihăiță, mă petreci până acasă... Băiețașul cu părul negru a urcat sprinten în trăsură și s-a aşezat alături de iubitul său profesor. Aceasta s-a întâmplat într-o sâmbătă. Iar luni, înainte e de prima lecție, Mihai aştepta cu nerăbdare să apară în clasă prietenul său Teodor Ștefanelli. Când l-a văzut, i-a strigat: Vino să-ți arăt ceva. I-a întins un caiet nou-nouţ, cu toate paginile scrise. - Ce ai în el? Toate temele la gramatică! De unde le-ai luat? - Am rămas peste noapte la domnul profesor Aron Pumnul. L-am con- vins să-mi dea caietul dumnealui să conspectez. Am aici toate temele până la sfârșitul anului. - Împrumută-mi-l și mie pentru o noapte. Ia-l! Dar te previn să nu-mi îndoi foile! Să nu-i faci caietului meu urechi de măgăruş! - Apoi, caietul lui Mihai a călătorit pe la toți colegii lui de liceu, peste o sută optzeci la număr, câți erau în clasele A, B şi C. Mihai îl prevenea pe fiecare: Fii atent! Să nu-mi îndoi foile! Să nu-i faci caietului meu urechi de măgăruş.
După Titus Știrbu

DAU COROANA!!!!!!​


Răspuns :

Răspuns:

Caietul lui Mihai era un obiect prețios pentru toți elevii de la liceul din Cernăuți. Cu paginile sale pline de informații, reprezenta o comoară literară și gramaticală, învățată cu grijă de la profesorul Aron Pumnul. Însă, pentru Mihai, acel caiet avea o semnificație specială.

Într-o dimineață agitată, elevii alergau prin școală, lăsând în urma lor un nor de praf. Unul dintre colegi, dorind să-i atragă atenția lui Mihai, l-a apucat de păr și l-a zgâlțâit ușor. Cu indiferență, Mihai nu și-a întors capul. În schimb, a urcat pe o bancă și a strigat cu voce tare: "A venit profesorul Aron Pumnul!"

Toți s-au oprit brusc, știind că profesorul Aron Pumnul era grav bolnav și nu mai venise la liceu de câteva săptămâni. Cei prezenți își puneau întrebări, dar Mihai a adăugat cu zâmbetul pe buze: "La poarta liceului e trăsura domniei sale!" Toți au sărit la ferestre pentru a vedea.

În curând, profesorul a intrat în clasă. Oamenii l-au privit cu afecțiune, dar și cu îngrijorare, observându-i starea slăbită. Elevii, care nu aveau manuale, învățau din conspectele făcute cu grijă de profesorul lor bolnav.

În timpul lecției, profesorului i s-a făcut rău, iar liceenii l-au condus până la poartă, ajutându-l să urce în trăsură. Caii însă nu au pornit. Profesorul căuta privind în jur și a găsit acel cineva - privirile lui Mihai. Profesorul l-a chemat să se apropie și i-a cerut să îl însoțească până acasă.

În următoarele zile, Mihai a petrecut timp alături de profesorul său iubit. Într-o sâmbătă, i-a arătat un caiet nou, plin cu toate temele la gramatică, pe care l-a conspectat acolo. Aflând că Mihai a rămas peste noapte, profesorul i-a încredințat caietul său.

Mihai, conștient de valoarea informațiilor, a împrumutat caietul colegilor săi, atenționându-i să nu îndoaie foile și să nu facă "urechi de măgăruș" caietului său. Astfel, caietul lui Mihai a călătorit prin mâinile a peste o sută optzeci de colegi, devenind o resursă de neprețuit pentru toată comunitatea școlară.