„„A existat în toate epocile o anumită miză a literaturii. Chiar și în epoca veche. Istoricii literari au observat demult că fiecare din cele trei mari cronici moldovene a preluat informația istorică de unde o lăsase cea dinainte, ca într-un fel de ştafetă, în vreme ce cronicile muntene s-au războit între ele, în funcție de partida domnitoare pe care cronicarii o susțineau. Este motivul pentru care mărturia lui Ureche, Costin și Neculce a fost considerată ca având o miză mai mare decât aceea a lui Radu Popescu și a celorlalți belicoşi cronicari munteni. Nu putem vorbi despre o miză națională în cazul celor dintâi, fiindcă ideea de națiune nu se născuse încă. Dar o putem considera importantă din punct de vedere istoric, prin conştiința originii comune a poporului român. Talentul autorilor nu este relevant în acest caz. Nici neapărat miza fiecărei cronici în parte. Simpla observație a lui Ureche ,,de la Râm ne tragem, are o miză istorică pe care n-o constatăm la urmaşii săi, cu deosebire la Neculce, incapabil să-şi reprezinte lumea mare altfel decât ca pe aceea a provinciei unde îşi avea moşia și nici în stare să conceapă istoria altfel decât ca pe o suită de evenimente lipsite de măreție. O miză națională, în sens propriu, are, neîndoielnic, romantismul paşoptist. Toată problematica literaturii lui Heliade, Kogălniceanu, Alecsandri, Russo, Negruzzi se roteste în jurul limbii si literaturi române, a teatrului național, a istoriei, a patriei şi a specificului. Până și polemicile lor sunt animate de un puternic interes față de viitorul literaturii naționale. Faimoasa Introducție la , Dacia literară" a lui Kogălniceanu din 1840 trasează liniile de evoluție a literaturii pe care o vor scrie toți congenerii autorului. Europa întreagă era în aceeaşi epocă preocupată de ideea naționalā, iar manifeste precum acela al lui Kogălniceanu au apărut în toate țările europene, cucerite de un al doilea val romantic. Este opinia lui Virgil Nemo ianu dintr-o carte fundamentală consacrată romantismului european de la mijlocul secolului XIX. Aş numi estetică miza literaturi junimiste, care a dat naştere primului nostru canon literar, construit pe ideea de valoare. Scriitorii Junimii sunt numiți ,,marii clasici", nu numai din reflex didactic, dar și pentru că miza clasică face parte din subconştientul multor culturi, ca purtătoare a unui stil înalt, nobil, în arte și în literatură. Romantismul inaugurează, clasicismul fundamentează. [...]
Miza literaturii interbelice este modernă, în sensul dat cuvântului din urmă de la Baudelaire încoace. Secolul XIX se încheie, în toată Europa, odată cu Marele Război, numit asa din speranta, contrazisă brutal după douăzeci de ani, cả un alt război mai mare nu va mai exista. [...] Noul canon îi alătură pe poeții și pe romancierii moderni „,marilor clasici“ și romantici.
Trebuie să sărim peste cele două decenii de realism-socialist (1947-1965), ca să vedem reluată tradiția maioresciană în literatură și în critică. Şi ca să pariem pe canonul lui Lovinescu pentru secolul XX şi pe acela al lui Călinescu pentru literatura română de la origini până în prezent (1941). Ştim că natura nu face salturi, după cum nu face nici literatura. Am spus că voi sări peste realismul-socialist, pentru că el constituie o perioadă nefirească, nesănătoasă din evoluția literaturii. [...]". Nicolae Manolescu, Miza literaturii, (fragment) în revista ,,România literară", nr. 36/2023
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al cuvântului s-au războit și al secvenței a fost considerată. 6 puncte 2. Menționează denumirea publicației condusă de Mihail Kogăniceanu, utilizând informațiile din textul dat. 6 puncte 3. Precizează în ce constă miza literaturi junimiste, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care polemicile scritorilor paşoptişti erau de importanță majoră. 6 puncte 5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atitudinea autorului​