Pe Doamna Elena am văzut-o în ziele serbänior amintitoare ale Unini, Intovărăşeam două studente ale Universității din București care venesau să-i înfăţişeze o adresă de omagiu din partea colegelor lor. Casa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărăse a părăsi tara. Intorcându-se- nu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor - ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamt, care-i puse la dispoziție o căsuţă curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălăşuieşte primăvara une famili de funcționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna tän Muită simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Maria Sa. Și multă cuviinţă rezervată, multă linişte rece. Mi se părea că intru într-un cavou şi că dincolo de ușa închisă. [] voi găsi o umbră din acelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas Și nu, în acea odăiță neagră, în care se destusea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de dollu vesnic sub un cauc de călugăriță acoperit cu un vai simplu de lànă, o figură măruntă, săpată fin în fides palid, in odaia aceea era o vieață care știa, cetea, afña, care unea cunostinta intreagă a trecutului cu cunostinta desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care batea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care tin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc Când una din cele două fete li citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se ridică, sprijinindu-se greu pe bietele maini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau släbite în mânecile de lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse sta odinioară alături de un Domn-şi ce Domn! Îndrăznii a mă uita în ochi ei []. In orbitele adânc säpate, pilne [] de o umbră tristă, ochiul rämäsese, în liniştea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori induioqat, bun, plin de binecuvântare. Cât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care puține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea şi gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul. Şi vorbi, cu un glas care n-avea Indoiell [..] și în care slăbiciunea punea doar un ritm lincet, care te făcea să simți că acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-insele cerva imaterial, aş zice aproape supranatural, ca în tot ce privea pe această femeie dermult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimaşe şi vulgare ale comenilor. Şi, In felul ei de a vorti, ştia să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea lor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei sot cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate. Când cetirea adresei se isprăvi, auzi aceste cuvinte de multumire, pe care le intovărăsea un adevărat gest de suverank Sa trăiască România tänärä Nicolae lorga, Doamna Elena Cuza, in volumul Oameni cari au fost "Doamna Elena-soția lui Alexandru loan Cuza adresă de omagiuscrisoare omagiala "a ze sălăşiuia se aşeza, a se stabili *cauc-potcap, acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din păstă, purtat de preoți și călugării ortodocși A. Scrie pe foaia de examen, in enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat. 1. Indică sensul din text al secvenţei de față. 2. Menționează scopul cu care studentele o vizitează pe Elena Cuza, utilizând informaţile din textul dat. 6 puncte o secvență semnificativă din textul dat. 3. Precizează o reacţie a Elenei Cuza când aude pomenindu-se numele soțului ei, justificându-ți răspunsul cu 6 puncte 6 puncte 4. Explică motivul pentru care Elena Cuza locuieşte la Piatra-Neamt, după revenirea în ţară. 6 puncte 5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trásátură morală a Elenei Cuza, aşa cum reiese din textul dat. 6 puncte​