Textul "Lacrimile" de Lucian Blaga explorează impactul exilului primului om din paradis și suferința introdusă în lumea sa. Ideea poetică transmite tristețea și dorul acestui om prin mijloace artistice precum simboluri (paradisul, primăvara), metafore (săgeți din amintire), și personificări (lumina, zâmbetele Evei). Imaginile vibrante creează o atmosferă melancolică, iar dorința omului de a-și pierde vederea simbolizează încercarea de a scăpa de durere. Versurile exprimă compasiunea divină, sugerând că lacrimile sunt daruri de la Milostivul, ilustrând o relație complexă între suferință umană și intervenția divină într-un mod poetic și profund.
