VA ROG FRUMOS SA MAAJUTATI SI PE MINE SA GASESC ADJECTIVELE FIN TEXT


,,În fiecare primăvară, Petrişor şi Ancuța se temeau că s-au uscat salcâmii peste iarnă. Toți pomii din grădina lor înfloreau, înverzeau, numai salcâmii înălțau braţele negre în văzduh. Erau ca o arătare urâtă, Cireșii, prunii, vişinii, merii şi perii se împodobeau cu puzderie de flori albe ori trandafirii, numai salcâmii îşi scuturau păstăile uscate - rămase de toamna - în bătaia vântului. Speriati, copiii se apropiau de mama sau de bunica: Se vede că în iarna asta s-au uscat salcâmii. Recapitulare - adjecti vel - Uituci mai sunteți! Nu știți că în fiecare primăvară salcâmii înfrunzesc mai târziu? De ce, bunico? întreba copila. - V-am spus: rădăcinile lor merg mai adânc în pământ decât ale celorlalți copaci şi pomi și, până să pătrundă căldura soarelui la ele, trebuie mai multă vreme. În fiecare dimineață, când ieşeau în curte, copiii se apropiau de salcâmi și, când vedeau întâii muguri şi întâile frunzuliţe, chiuiau de bucurie şi alergau în casă, să spună vestea cea mare. - Înverzesc salcâmii, bunico! - Vedeți! Dacă înverzesc, vor și înflori la vremea lor, zise bunica. - - Şi albinele iar vor umple florile! Lângă gardul de-a lungul căruia străjuiesc salcâmii este o laviță înnegrită de ploi, de vânturi și de soare, pe care Petrişor şi Ancuța stau de îndată ce înfloresc cei dintâi ciorchini albi ca de struguri. Din zi în zi înfloresc tot mai mulți, până ce albinele le umplu îmbătate de aroma dulce. Acum salcâmii înalți, cu toate crengile plecate de greutatea florilor albe, par nişte candelabre uriaşe pline de lumini." (după Ion Agârbiceanu, Salcâmi în floare)
​